Sări la conţinut

Arta și tehnica lecturii după Eliade!

Între preocuparile sale, Mircea Eliade s-a ocupat și de lectură, căutând să argumenteze faptul că lectura ar trebui să fie pentru omul contemporan un mijloc de educație a culturii spiritului. Nu există, după Mircea Eliade, nici un manual cu ajutorul căruia cineva să poată învăța arta de crește spiritual: ,,Nu avem încă un Manual de introducere generală în lectură, un manual care să transforme acest viciu modern al lecturii într-o tehnică, într-un instrument de alimentare spirituală. Lectura este pentru omul contemporan un viciu sau o osândă. Citim ca să trecem examenele, ca să omorâm timpul sau citind din profesiune. Lectura ar putea implica și funcții mai nobile. Lectura ar putea fi un mijloc de alimentare spirituală continuă, nu numai un instrument de informația sau de contemplație estetică’’ (M. Eliade, Tehnica și educația culturii spiritului, în Taina Indiei, București, Ed. Icar, 1991, p.89). 

Eliade mai adaugă o funcție a lecturii exersată pe un anumit tip de cărți, respectiv ,,acea funcție primordială, mistică: de a stabili contacte între om și Cosmos, de a aminti memoriei scute și limitate a omului o vasta experiență colectivă, de a lumina riturile “. Lectura, în viziunea lui Eliade, poate avea și un rol de distracție și de odihnă mentală, în acest scop putând fi folosite orele de odihnă, acestea transformându-se în ore dinamice, benefice pentru omul contemporan.

Marea problemă a lecturii ramâne, fireşte, asimilarea cărţilor citite. Sunt oameni care, citind, asimilează atât de personal substanţa cărţii, încât nu o mai memorează, nu reţin nici amănunte, nici schema generală. Îşi amintesc de o carte ca de o melodie; păstrează numai starea sufletească provocată sau precipitată de lectură. Alţi oameni, citesc şi reţin; nu e vorba de memoria lor, de virtutea de înregistrare a episoadelor şi a personajelor, ci de bucuria pe care au descoperit-o în materia cărţilor citite, de putinţa păstrării acestei bucurii. Cunosc lectori prodigioşi, care nu pot vorbi decât foarte vag, foarte general, despre cărţile citite. Şi sunt alţi cititori care cunosc mai puţin o carte, şi care totuşi pot spune lucruri admirabile despre această carte, memorează şi comentează cu o adresă uimitoare. Speciile acestea de cititori nu trebuie confundate. Noi apreciem, e drept, pe aceia care au memoria vie a cărţilor, care ne pot vorbi despre autorii favoriţi, pot cita copios pasaje întregi şi întreprind oricând exceze. Dar nu e mai puţin adevărat că cei mai preţioşi cititori sunt aceia care uită cărţile, care asimilează atât de personal gândurile sau emoţiile autorilor citiţi, încât nici nu-şi mai amintesc de unde le-au luat. Asemenea cititori izbutesc să transforme funcţia aceasta dificilă a lecturii într-o funcţie organică, naturală, imitând gestul naturii, căci, după cum se ştie, natura nu păstrează niciodată contururile şi formele obiectelor asimilate, memoria lor, ci transforma necontenit substanţa. Într-adevăr, poţi uita toţi anii şi toţi domnii istoriei, toate bătăliile şi toate cuceririle ei dacă ai citit odată o istorie universală, îţi ramâne o viziune precisă a mersului omenirii, a tragediei şi a demnităţii omului, şi această viziune greu de exprimat şi greu de formulat este o experienţă personală a cărei valoare şi adâncime nu o mai poate nimic suprima. Mircea Eliade, “Taina Indiei” – fragment din “Arta si tehnica lecturii”

După opiniile lui Eliade, lectura trebuie să fie creativă. Iată cum explică el acest lucru: ,,Întrebarea este: prin ce mijloc se poate folosi energia considerabilă acumulată în cărți, prin ce mijloc individual se poate folosi de cărți așa cum se folosește de bani, de soare , de hrană? (…). Este vorba de calea prin care un om poate depăși stadiul diletant al lecturii, poate scapa o dată pentru totdeauna de amatorismul funest al lecturilor. Căci, dacă stăm și privim ce se întâmplă în jurul nostru, ne dăm seama că majoritatea lecturilor se fac în mod diletant, adică fără o prea mare grijă în alesul cărților fără o prea mare atenție, conduși de cele mai multe ori de o plictiseală, de curiozitate, de spirit de imitație. Asemenea lecturi nu prețuiesc prea mult. Dimpotrivă, ele sunt câteodată dăunătoare, contribuie la risipirea energiei mentale, la semidoctism, la amatorism. Problema capitală este deci: prin ce metodă lectura ajunge o funcție organică, de asimilare și nutriție, depășind stadiul diletant în care se află majoritatea oamenilor? Prin ce mijloc lectura începe să ne învețe să gândim, să înțelegem? Majoritatea oamenilor citesc, în cel mai bun caz, ca să afle lucruri noi, ca să știe cât mai multe lucruri. Dorința aceasta este excelență la începutul educației, dar e fatală la mijlocul vieții, la maturitate. Trebuie descoperite atunci cărți care ne ajută nu să știm, ci să înțelegem; cărti care ne îndeamnă, fără știrea noastră, la gândire, la examen, la reflecție personală. Dacă socotim cărțile fundamentale ca un izvor nesecat de energie mentală, lectura ajunge o problemă serioasă atât pentru indivizi, cât și pentru societate. Nu ne este îngăduit să trecem prin viață nefolosind energia care stă condensată în cărți. Și atunci se pune de urgență problema bibliotecilor, atât a bibliotecilor particulare cât și a bibliotecilor publice”. La sfârșitul acestei incursiuni, trebuie să subliniem faptul că Mircea Eliade a făcut aceste remărci într-o conferință în perioada 1932-1939, cuprinse în volum de Mircea Handoca (1991). Câteva dintre titlurile conferințelor sunt sugestive : ,,Despre cărti și biblioteci”, ,,Tehnica și educatia culturii spiritului”,,,Institute de cultură “, ,,Artașsi tehnica lecturii”, ,, Deliciile erudiției”. De recitit, toate…

Sursa: Material publicat in “Arges: Revista lunara de cultura”, Pitesti, anul III (35), nr. 7(265), septembrie, 2004

Sursa foto: pinterest.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: