Sări la conţinut

Citindu-i pe Richard și Florence Atwater. Cartea „Pinguinii domnului Popper”

Florence H. Atwater (n. Carroll; 13 septembrie 1896 – 23 august 1979), s-a născut la Chicago. Florence Atwater, a obținut AB și MA în literatura franceză la Universitatea din Chicago (1920), unde a fost co-redactor al The Chicago Literary Monthly. Co-autoarea a trimis versiunea originală a soțului său, a lui Mr. Popper’s Penguins la două edituri diferite, dar fără succes. Ea a rescris părți din carte, iar versiunea revizuită a fost acceptată de Little Brown și publicată în 1938 cu mare succes. Pinguinele domnului Popper au câștigat premiul de onoare Newbery în 1939 și premiul Lewis Carroll Shelf în 1958. A fost tradus în mai multe limbi și nu a fost niciodată scoasă din tipar. În vara anului 2011, a fost lansat un film cu același nume.

Richard Tupper Atwater (29 decembrie 1892 – 21 august 1948) a fost un scriitor și profesor de clasic din Chicago la Universitatea din Chicago. Este probabil cel mai cunoscut drept coautor, alături de soția sa Florence, a cărții Mr. Popper’s Penguins. A contribuit la revista de literatură și arte The Chicagoan și a scris pentru o serie de ziare, inclusiv Chicago Evening Post, Chicago Daily News, Chicago Tribune și Herald-Examiner. De asemenea, a predat greacă clasică la Universitatea din Chicago.

Cartea scrisă de autori ne-a fost o bună călăuză pentru câteva seri, o plăcere literară care copii au îndrăgit-o fără mare efort, iar în urma lecturii am hotărât să vizionăm și filmul!

Povestea îl are ca erou principal pe Domnul Popper, un visător, un om cu gândurile departe spre expediți în Antarctica, acolo unde trăiesc pinguini, acolo unde aventura e la ea acasă. Astfel ajunge să-l simpatizeze pe amiralul Drake, cel care își duce experiența la Polul Sus, cel pe care îl admiră enorm. Așa că e de-a dreptul surprins când marele explorator îi trimite un pachet în care se află nici mai mult, nici mai puțin decât un pinguin viu, tocmai de la Polul Sud!

Curând, pinguinul ajunge apatic, iar familia Popper este în griji mari asupra stării lui de sănătate. Cum toate intervențiile Domnului Popper sunt inutile scrie o scrisoare unui institut specializat, iar de acolo i se alătură o parteneră simpatică pentru pinguinul arctic, … iar nu după mult timp, cât ai clipi, în pivnița familiei Popper trăiesc doisprezece pinguini.

Domnului Popper, este un simplu zugrav căruia abia dacă îi mai ajung banii să-și hrăneasca familia, iar acum cu toate comenzile de pește proaspăt și creveți la conservă pentru atâtea „orcuri” fericite de pinguini situația scapă de sub control. Însă soluția apare pe nepusă masă, iar desfășurarea acțiunii e de-a dreptul încântătoare!

Ce pot să vă spun, doar că pinguinii ajung să fie iubiți din ce în ce mai mult, să fie văzuți și cunoscuți prin reprezentațiile lor. Astfel situația financiară a domnului Popper cât de cât se ameliorează. Finalul este unul așa de plăcut dar și totodată de moralist că copii au înțeles multe lucruri, au pus întrebări și au susținut ultima decizie a Domnului Popper!

Fragment din cartea „Pinguinii domnului Popper” de Richard si Florence Atwater

„Desprinsese scândurile și o parte din ambalaj, care era un strat de gheață uscată, când din străfundurile cutiei a auzit dintr-odată un sunet slab, un fel de orc. Cu siguranță că mai auzise sunetul acela și-nainte, în filmele despre Expediția Drake. Mâinile îi tremurau, așa că de-abia a reușit să dea la o parte restul ambalajului. Nu mai era niciun dubiu. Era un pinguin.

Domnul Popper a amuțit de încântare. Dar pinguinul nu tăcea. A zis iar orc și, de data aceea, și-a întins aripile și a sărit din cutie peste ambalajele împrăștiate pe jos. Era voinic, înalt de vreo șaptezeci de centimetri. Deși era cât un copilaș, semăna tare mult cu un gentleman micuț, cu pieptul alb și fin, de parcă ar fi avut o vestă, și cu spatele lung și negru, de parcă ar fi avut un frac, pe care-l târa un pic pe jos. Ochii îi erau înconjurați de două cercuri albe pe căpșorul negru. Și-a întors capul dintr-o parte într-alta în timp ce-l examina pe domnul Popper mai întâi cu un ochi, apoi cu celălalt. Domnul Popper citise că pinguinii sunt tare curioși și a aflat de-ndată cât de adevărat era, căci, din clipa în care a sărit din cutie, vizitatorul a început să inspecteze casa.”

Notă: Vă îndemn cu drag să citiți această minunată carte, e o plăcere să vezi și să simți entuziasmul copiilor atunci când află lucruri, atunci când ai mei strigau prin casă….oorc, gorc….și alte sunete pentru a emita pinguinii. E o plăcere să-i vezi pe copii în lumea poveștilor și dornici de mai mult, pentru mine întotdeauna e o mulțumire!

7 carti cu … pinguini – Mari si mici

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: