Sări la conţinut

Citindu-l pe Mihai Eminescu. Cartea „Poezii”

Mihai Eminescu s-a născut la Botoşani la 15 ianuarie 1850. Este al şapte-lea din cei 11 copii ai căminarului Gheorge Eminovici, provenit dintr-o familie de ţărani români din nordul Moldovei şi al Ralucăi Eminovici, născută Juraşcu, fiică de stolnic din Joldeşti. Îşi petrece copilăria la Botoşani şi Ipoteşti, în casa părinteasca şi prin împrejurimi, într-o totală libertate de mişcare şi de contact cu oamenii şi cu natura. Această stare o evocă cu adîncă nostalgie în poezia de mai târziu („Fiind băiat…” sau „O, rămîi„).

Mihai  Eminescu se stinge din viaţă în condiţii dubioase şi interpretate diferit în mai multe surse la 15 iunie 1889 (15  iunie, în zori – ora 3) în casa de sănătate a doctorului Şuţu. E înmormîntat la Bucureşti, în cimitirul Bellu; sicriul e dus pe umeri de patru elevi de la Şcoala Normală de Institutori.

În „Viaţa lui Mihai Eminescu” ( 1932), G. Călinescu a scris aceste emoţionate cuvinte despre moartea poetului: „Astfel se stinse în al optulea lustru de viaţa cel mai mare poet, pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pămîntul românesc. Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsării pădure sau cetate, şi cîte o stea va vesteji pe cer în depărtări, pînă cînd acest pămînt sa-şi strîngă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale„.

După cum ați observat am adunat în palmares o mulțime de cărți din ediții foarte vechi, respectiva carte e din anul 1996, o carte veche dar nouă în toate! O plăcere, o amintire, o moștenire de suflet!

Sărbătorind ziua poeziei și nu doar de ziua însemnată în calendar, astăzi e despre Eminovici și versul său care întotdeauna mi-a curs lin prin vene. E despre însemnătatea cuvintelor sale dar și a emoției ce doar Eminescu poate să o redea. Mihai Eminescu este în literatura descoperită de mine, poetul nepereche a cărui operă învinge timpul, după cum afirma George Călinescu. El este cel destins poet național, care exprima cel mai bine și cel mai complet starea, spiritualitatea și emoția neamului nostru româneasc. Las mai jos o serie de poezii care au o notă deosebită pentru gândurile și afinitatea mea. Cea mai plăcută și cea mai reținută de mine va fi întotdeauna „Somnoroase păsărele”, deoarece o cânt pe melodia mea în fiecare seară copiilor înainte de somn!

Este posibil ca imaginea să conţină: text

Poezia eminesciană este încărcată de sensibilitate conținând și puterea evocatoare a limbii române și este construit pe un fond de armonie muzicală. Tudor Vianu susține, că …Eminescu n-a trebuit să se lupte cu limba, așa cum au făcut unii din emulii săi de mai târziu. I-a fost de ajuns să se așeze în curentul limbii și să-și înalțe panzele în direcția în care sufla duhul ei.

Critici literare:

  • „Eminescu este nu numai cel mai mare scriitor român. El este o apariție aproape neexplicabilă în literatura noastră. El a căzut în sărmana noastră literatură de la 1870 ca un meteor din alte lumi. Întâmplarea a făcut ca unul din cei mai mari poeți lirici ai secolului al XIX-lea, secol atât de bogat, cel mai bogat în lirici, să se nască la noi, într-un colț din fundul Moldovei.” Garabet Ibrăileanu 
  • „Eminescu a fost o personalitate copleșitoare, care i-a impresionat pe contemporani prin inteligența, memorie, curiozitate intelectuală, cultura de nivel european și farmecul limbajului. Scrisul era viața lui: omul cel mai silitor, veșnic citind, meditând, scriind… poet în toată puterea cuvântului.” Titu Maiorescu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: