Sări la conţinut

Ziua Poeziei!

Ziua Internațională a Poeziei este pe data de 21 martie și este declarată de UNESCO, începând din anul 1999, drept o recunoaștere a faptului că oamenii de litere și de cultură, poeții și scriitorii din întreaga lume și-au adus o contribuție remarcabilă la îmbogățirea culturii și spiritualității universale. Primele manifestări dedicate „Zilei internaționale a poeziei” în România sunt legate de Fundația Culturală „Orient Latin” si de Asociația Culturală ADSUM care organizează, separat, din anul 2005 respectiv 2008, spectacole pentru marcarea acestui moment. Spectacolele Asociației Culturale ADSUM incep la Palatul Suțu, iar anii următori (până in 2012 inclusiv) manifestările capătă amploare fiind găzduite de Biblioteca Națională a României si Palatul Național al Copiilor. După anul 2009 ideea de a organiza manifestări dedicate „Zilei internaționale a poeziei” este preluată de tot mai multe asociații culturale, ligi și alte societăți ale scriitorilor din România.

De asemenea, „Ziua internaţională a poeziei are ca scop principal susținerea creaţiei poetice, a versului scris și a emoțiilor ce stârnesc lecturarea, a dialogului între poezie şi alte genuri ale creaţiei, editarea şi promovarea poeziei ca artă a sensibilității și frumosului interior. Poezia trebuie promovată în mass-media, astfel încât această formă de artă să nu mai fie considerată învechită, ci să fie văzută ca un mijloc de afirmare a identității unei societăți, a unui neam prin vociferea lăuntrică a patimii prin rimă.

Astăzi e o zi în plus să cinstim versul vechi și nou, pe cel istoric și de amor, pe cel care ne-a cutremurat inima și cel care ne-am prelins o lacrimă în derivă. Iar eu cu acaestă ocazie voi lăsa mai jos o serie de versuri care îmi sunt aproape de suflet!

Este posibil ca imaginea să conţină: text care spune „Venin și farmec Venin și farmec port în suflet, Cu al tău zâmbet trist mă pierzi, Căci fărmecat sunt de zâmbirea-ți Şi-nveninat de ochii verzi. Și nu-nțelegi că-n al meu suflet Dureri de moarte tu ai pus Cât de frumoasă ești pot spune, Cât te iubesc nu e de spus! Mihai Eminescu”

Este posibil ca imaginea să conţină: text

Este posibil ca imaginea să conţină: text care spune „Tandrețe Petruța Petre Sărută-mi fruntea Frământată de gânduri Ce se-aștern printre rânduri Dă-mi liniștea și iubirea Mângâie-mi sufletul Cu atingerea ta. Redă-mi sentimentul Și nu înceta Să m-alinți Să rămânem cuminți Prinși în această îmbrățișare Eternă alinare.”

Este posibil ca imaginea să conţină: text

Imagini pentru poezii celebre

Imagini pentru poezii celebre

Și multe altele….

Ca să înțelegem mai bine fenomenul poetic trebuie să definim poezia și să-i dăm valoare. E greu poate pentru unii să-i țină pasul, însă poezia e măiestria, e rontunjirea și măreția. Ce este poezia? Iată o întrebare care încearcă să prindă în plasa răspunsului inefabilul sufletului. Nu știu dacă este cineva, poet sau cititor care să își asume o definiție logic suficientă pentru a justifica terminologia poeziei, după mine câte persoane atâtea păreri împărțite despre versuri, rimă, poezie. Există doar aproximări mai mult sau mai puțin elegante și filosofice, există asocieri pe alocuri puțin vagi – dar niciodată o definiție  ce ar cuprinde ”tot”! ”Poate că poezia este o stare de înger a sufletului omenesc, pentru că numai în atelierele îngerilor se migălesc aceste bijuterii prin razele cuvântului divin iar poeţii sunt ucenicii îngerilor care toarnă Cuvântul făurit din raze în tiparele poeziei, prelucrat la temperatura incandescentă a sufletului lor. Dar poezia mai este şi zborul metaforei ca un fluture de lumină cu aripi de vânt sau zborul fulgului de nea alintat de suflarea crivăţului. În trăirile sale, dar mai ales în simţirea sa, poetul trebuie să se lase cuprins de acest zbor şi să intre în jocul său zglobiu. Numai aşa sufletul său va vibra intens, cuprins de magia poeziei. Dacă însă va încerca să prindă cu mintea fluturii-metafore sau acei fulgi de nea şi dacă va încerca să le direcţioneze zborul cu suflul gândirii, mirajul poeziei va dispărea. Atunci fluturii-metafore vor muri, fulgii de nea se vor topi şi vor cădea în mocirla prozei care murdăreşte poezia. Stimaţi poeţi, nu suflaţi cu mintea peste fluturii-metaforă! Ei zboară în direcţii tăinuite, dirijate doar de degetul divin. Lăsaţi doar simţirea voastră să le cuprindă zborul.” – susține prozatorul NĂSTASE MARIN. 

Poezia este limbajul celor ce nu şi-au pierdut definitiv inima. E sensibilitatea. E sublimul. E cerul și pământul, e emoția și însăși viața într-un suflet sensibil să propage prin cuvânt tremurul existențial. Este pasărea măiastră sculptată în gând şi care poartă misterul, vraja iubirii către porţile eternităţii. Poezia, magia cuvintelor, este un zbor dincolo de coline, dincolo de zumzetul fugar, departe de limitele propuse, e o strălucire a inimii și a sufletului ce dă culoare lumii, tărie omului și frumusețe vieții!

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: