Odă Poeziei!
Odă
Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată;
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei -nălţam visători la steaua
Singurătăţii.
Când deodată tu răsărişi în cale-mi,
Suferinţă tu, dureros de dulce?
Până-n fund băui voluptatea morţii
Ne-ndurătoare.
Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.
De-al meu propriu vis mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări?
Pot să mai re-nviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?
Piară-mi ochii tulburători din cale,
Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri linişitit, pe mine
Mie redă-mă!
De Mihai Eminescu
Sursa foto: pinterest.com
Trăind ce secunda îţi dăruiește
Timpul, încă, te dorește.
Nu-î răspunde cu răutate
E î mică eternitate
Ce îţi descrie a clipei puritate.
Învață ce trebuie din astă viaţă
Şi vezi ce te răsfață.
Fii a ființei realitate
Şi a minții sinceritate.
Te bucură de tot ce-i omenesc
Şi cu sărutări…la tot ce cu inima iubesc !
Credința fie cu tine…
Întotdeauna îţi vine bine.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc! O seară binecuvântată!
ApreciazăApreciază
Dăruire cu împlinire
Trăire cu amintire
Mulțumire în fericire !!!
Cu multă plăcere şi stimă !!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană