Sări la conţinut

Ai Poeziei Cuvântători!

Astăzi, 21 martie, este marcată Ziua Internațională a Poeziei. O zi în plus de a cinsti și sporovăi despre vers, despre eliberarea prin rimă, despre patima și înflăcărarea cu care este scrisă și despre emoție. Nichita Stănescu spunea într-un interviu, legat de poezie că aceasta „este singura avuție pe care omul o are, încă, nejefuită”. Această zi urmărește să susțină creația poetică, cât și omul, cel cu suflet mare care se dedică ascestei arte, această sinceră formă de exprimare a gândurilor, conturate de un amalgam de sentimente trăite și retrăite, iar și iar. Pentru că de-a lungul anilor s-a vorbit mult despre vers și însemnătatea acestuia, am adunat o serie de ticluiri ale marilor scriitori ce ține despre rimă și frumoasa sa pecetluire în ani!

Pentru poetul Ionel Marin poezia reprezintă Cerul cu „versul” său care poartă lacrima netimpului cu trup de lumină. Este pasărea măiastră sculptată în gând şi care poartă misterul, vraja iubirii către porţile eternităţii. Poezia, magia cuvintelor, este un zbor dincolo de colinele albastre, o strălucire a inimii și a sufletului ce dă culoare lumii, tărie omului și frumusețe vieții. Prin Poezie se transmit, cel mai sigur și într-o manieră plăcută cele mai mari valori ale culturii universale.

Pentru Nicole Pottier… “Poezia este un răsărit de soare care ne bucură sufletul  în fiecare clipă”. Domnul Gheorghe A. Stroia ne reamintește despre hrana spirituală, afirmând: ”Astăzi, din nefericire, oamenii au uitat, din ce în ce mai mult, să fie Oameni. Că pe lângă hrana aceea strict materială a trupului (pâinea şi apa vieţii, cum se spune), au nevoie şi de pâinea şi apa imaterială a Poeziei. Ce poate să îţi adape visele, mai mult decât însuşi visul? Sau ploaia aceea, pe care o simţi căzând în culori, peste tine? (O stare – o culoare, o picătură – un vis, un sunet – o armonie). Că anotimpurile nu sunt cicluri, ci sunt părţi ale unei lumi ce se află în tine, în puterea ta”… Da, cu certitudine avem nevoie de POEZIE pentru a evada din realitate și a ne bucura de frumusețile nestinse ale universului.

Alexandru Florin Tene vede Poezia ca și mod de viaţă : ”Poezia este pentru mine chiar existenţa însăşi, fiindcă viaţa mea o consider un mesaj artistic cu ajutorul imaginilor expresive exprimat printr-un limbaj folosit concentrat al afectivităţii faţă de semeni şi mediu înconjurător. Poezia nu este numai muzică şi nici numai o suită de imagini. Nu este nici o simplă suită muzicală de gânduri. Este o suită muzicală de gânduri emoţionale”. Și de ce n-ar fi un stil de viață? Cel mai bine să trăim prin vers, astfel ne-am iubi pe noi înșine prin felul nostru spiritual de a fi.

Pentru poetul Vasile S. Ghican… „Poezia este al cincilea anotimp trimis de Dumnezeu pe Pământ, pentru a asigura omenirea că datorită acestui fenomen divin, sfârşitul lumii va fi amânat cu încă 1000 de ani. Este o energie spirituală care poate anihila de mai multe ori pe cea nucleară. Este la fel de blândă ca plutirea unui înger şi la fel de curată şi mirositoare ca florile de măr, iar un gram din acest reactiv poetic poate asigura pacea şi înţelegerea între planete pentru toate Constelaţiile plăcute lui Dumnezeu. Fiecare poet român deţine cantităţi enorme din această fuziune dumnezeiască, pentru care voia lui Dumnezeu va da infinitului un suflu nou, extindere plăcută pentru alte şi alte miliarde de veacuri şi Căi Lactee!”

„Poeţii sunt stăpânii noştri, ai oamenilor obişnuiţi, în privinţa cunoaşterii minţii, întrucât ei sorbesc din izvoare pe care noi nu le-am făcut încă accesibile ştiinţei.”afirma Sigmund Freudiar Eli Khamarov a susținut că:„Poeţii sunt soldaţi care eliberează cuvintele din închisorile definiţiilor.” Superbe cugetări, ele ne arată sfințenia poetului, meșteșugul lui prin jonglarea rimei, prin șlefuirea de cuvinte pe altarul limbii materne.

Un mare împătimit și valoros poet al copiilor este domnul Vasile Groza, pentru maestrul Groza ”Poezia reprezintă de fapt esența unor mărturisiri din viața noastră și nu numai și din tot ce se întâmplă în Universul existențial. În ce mă privește, consider că poezia pentru cei mici, are menirea de a descoperi și redescoperi, taine aparent neobservate de cei maturi, dar trăite intens de copii care tot timpul sunt însetați în a cunoaște lumea și mai ales lumea copilăriei lor. Ori a putea pătrunde în această lume a copiilor, e necesar să te ridici și să te implici odată cu perceperea lor. Atunci când reușești acest lucru, înseamnă că tu, ca poet, te amesteci între ei încât aceștia te consideră de-ai lor”.

George Călinescu susținea despre vers…„Poezia e un mod ceremonial, ineficient de a comunica iraţionalul, este forma goală a activităţii intelectuale. Ca să se facă înţeleşi, poeţii se joacă, făcând ca şi nebunii, gestul comunicării fără să comunice, în fond, nimic, decât nevoia fundamentală a sufletului uman de a prinde sensul lumii…” Grigore Vieru crede că poeziile sunt ca nişte mici scăpări ale raţiunii, evadări spre anumite lucruri şi fenomene care aparţin inimii. Altfel spus, raţiunea, în toată logică ei, poate avea şi o parte sentimentală, iar aceasta poate fi uneori exprimată, dar numai cu ajutorul „gurii inimii”. Ea este cea care impulsionează raţiunea evadare, ştiind întotdeauna toate secrete creierului, care, în activitatea lui intelectuală şi strictă, creează, câteodată, sentimente, trăiri ce aparţin inimii. Uneori trăirile sunt frumoase, alteori sunt brutale, numai că inima, prin frumusețea ei neștiută, le exprimă profund şi interpretabil, transformând poezia adesea într-un lucru de neînțeles pentru mulți.

„A fi poet este o condiţie şi nu o profesie.”afirma Robert Frost și oare nu este adevărat? Poet să fii e o vocație aparte, departe de a fi o meserie. Iar asta poate să o confirme orice cuvântător prin vers.

Aristotel susținea… că „diferența dintre istorici și poeți nu constă din faptul că unii scriu proză , iar ceilalți versuri … Cei dintâi descriu lucrurile care au fost, ceilalți faptele care pot deveni. Din această cauză, poezia este mult mai filozofică și mai importantă decât istoria, întrucât afirmațiile ei sunt de o natură mai curând universală, față de cele predilect singulare ale istoriei.”

Într-un timp în care sărmana poezie stă și zace, acoperită de praf, încă mai sunt oameni pasionați de această sublimă formă de artă, care încearcă să o resusciteze, reușind să o adapteze și să o îmbunătăţească, pentru a-i oferi un aer proaspăt şi pentru a trece dincolo de barierele clasice ale poeziei pe care o ştiam. Într-un timp în care „a citi” este de domeniul „mai târziu” îndemn la vers, ca o formă lejeră de a tria barajele prezentului cu trecutului. Susțin versul și comunicarea prin subînțelesurile sale unice…

„Un poem nu trebuie să semnifice,
Ci să fie.”
Archibald MacLeish

being a blogger and book review : It has been about a year since I started blogging.It has been about 6 months since I decided that the route I wanted to

Sursa foto: pinterest.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: