Sări la conţinut

Citind-o pe Shahrnush Parsipur. Cartea „Femei fără bărbați „

  Shahrnush Parsipur (Persană: شهرنوش پارسی پور) (n. 17 februarie 1946 în Teheran, Iran) este o romancieră de origine iraniană. Parsipur a fost beneficiar al prestigiosului premiu Hellmann Hammett pentru Drepturile Omului în 1994 și a fost onorat în 2003 la Gala Enciclopediei Iranica din Miami, pentru realizările pe tot parcursul vieții sale ca romancieră și figură literară, primul beneficiar al Proiectului International Writers Fellowship din programul Scriere Creativă și Institutul Watson pentru Studii Internaționale de la Universitatea Brown pentru 2003-2004, și a primit un doctorat onorific de la Universitatea Brown în 2010. A scris romanul Women without Men (Femei fără bărbați). Printre romanele publicate de Parsipur se mai numără: „The Dog and the Long Winter“ (1974), „Touba and the Meaning of Night“ (1989) şi „The Blue Reason“ (1994).

Romanul „Femei fără bărbaţi” a inspirat, în 2009, ecranizarea pentru care regizoarea Shirin Neshat a câştigat Leul de Argint, la Festivalul de film de la Veneţia. Cartea urmăreşte destinele întreţesute ale celor cinci femei care ajung să trăiască într-o grădină din apropierea Teheranului. Cartea ilustrează vocile disperate ale femeilor din societatea iraniană contemporană, care se confruntă cu discriminarea generată de gândirea tradiţionalistă şi dogmatică. Grădina în care se află personajele reprezintă un spaţiu al izolării şi, în acelaşi timp, al libertăţii, pentru că acolo se ascund de realitate. Una care doare până la sânge!

În „Femei fără bărbaţi“, Shahrnush Parsipur ne arată că fragilitatea şi puterea nu se exclud, pentru că aceste calităţi rămân delicate, preţioase şi veşnic feminine, afirmă Shirin Neshat, regizoarea ecranizării.

Imagini pentru cartea femei fara barbati

Deci, cum am menționat mai sus povestea relatează destinele a unor 5 femei, ce își doresc să nu mai trăiască sub dominația bărbaților, sub presiunea nației și în calitate de slujitoare și scop marital. Autoarea ne povestește puțin despre fiecare femeie în parte, ce nu au la început nimic în comun. Situația bizară în care se află unele sau altele le țese destinele astfel că ajung să trăiască împreună într-o locuință cu o gradină impunătoare din apropierea Teheranului. Cele cinci, printre care se numără o prostituată, o femeie înstărită subjugată de umilința bărbatului, o profesoară și altele ajung să ilustreze voci ale femeilor din societatea iraniană contemporană confruntate cu ponegrirea, umilirea și abuzurile din partea bărbaților.  Aici ele își deapănă poveștile, își trăiesc fricile și învață să fie învingătoare într-o manieră sau alta.

“Când soțul îi era acasă, toată energia îi seca și nu-i rămânea altceva de făcut decât să se ascundă în vreun colț. În cei treizeci și doi de ani de căsnicie, se obișnuise să stea tăcută și nemișcată. “

Deși n-a fost văzută cu ochi buni de către propria țară, Parsipur a continuat să scrie și să vorbească despre subiectul tabuu al Iranului din acele vremuri: sexul. Una din explicațiile care stau la baza acestui subiect tabuu ar putea fi faptul că Iranul era și e o zonă aflată în permanent conflict, de aceea sexul era asociat cu actul monstruos al violului, întrucât, atunci când Iranul era atacat, erau atacate și femeile, indiferent de vârstă și de statut. Deși iranienii vedeau ce se întâmplă cu femeile lor, cădeau în același păcat pe care-l săvărșeau fără vreo reținere în momentul în care găseau femei singure neînsoțite de bărbați (o astfel de scenă e prezentă și în cartea despre care vă scriu).

Mahdokht, Faeze, Mounes, Farrokhlagha și Zarrinkolah sunt personajele principale feminine care alcătuiesc întregul nucleu al romanului, figuri puternice, în ciuda faptului că Parsipur le înfățișează ca fiind vulnerabile. Ele trăiesc prin delirul unor vieți fantomatice, de neaparținere. Iar povestea finalului lor e cumva mai tristă decât durerea în sine….”au avut o relație bună, nici caldă, nici rece”... O să încerc să nu ofer detalii fixe, povestea e bizară, scene pline de mister și inexplicații, direcții nebănuite și străini în noapte; însă cărțile de acest tipaj întotdeauna o să-mi stârnească interesul. Astfel, îndemn la lectură!

Critici literare:

  • Shahrnush Parsipur îşi scrie romanul cu unelte de prozator, dar şi de polemist. „Femei fără bărbaţi“ e şi o formă de protest împotriva discriminării femeii în tradiţia persană, scrie Publishers Weekly.

Notă: Cum autoritățile iraniene au avut-o în vizor încă de la prima ”rebeliune”, scriitoarea este condamnată la patru ani de închisoare politică. În închisoare scrie  Touba and the meaning of night, roman care a fost publicat și tradus în germană, italiană și engleză.

Imagini pentru Shahrnush Parsipur cărți

Sursa foto: pinterest.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: