Sări la conţinut

Citindu-l pe Boris Vasiliev. Cartea „Stalin Mi-a Furat Copilăria „

 Boris Vasiliev s-a născut la 25 iulie 1932, s. Molovata, jud. Orhei, România Mare. La 13 iunie 1941, deportat în Siberia împreună cu familia. A evadat în 1946. A absolvit Şcoala Pedagogică din Orhei (1953); Şcoala de Aviaţie din Gomei (1957); USM, Facultatea Educaţie Fizică (1963). A fost profesor de educaţie fizică în şcoala medie din Sărătenii Vechi,Teleneşti (1958-1992); Autor al unei metodici de predare a educaţiei fizice în şcoala medie în URSS, 1980. Printre mențiuni și decorații se numără: Eminent al învăţămîntului public din RSSM; Eminent al învăţămîntului public din URSS; Ordinul de Onoare al Republicii Moldova, 2010.

Nota autorului despre cartea care m-a răscolit mai mult decât oricare alta: „Am scris această carte lăcrimând, dezgropând acea mare tragedie, al cărei martor am fost şi eu, – copil de ţăran de pe plaiul orheian – când Basarabia a fost ruptă de la sânul României Mari şi răstignită… Cartea-document Stalin mi-a furat copilăria e despre genocidul copiilor basarabeni, ucraineni, ruşi, evrei, bulgari, comis în gulagul comunist. Despre suferinţele şi nimicirea celor vârstnici, peste 60.000.000 de persoane, s-a scris mult, începând, din câte ştiu eu, de la A.I. Soljeniţîn, dar despre tragedia copiilor – arestaţi, mancurtizaţi, deportaţi, omorâţi şi reeducaţi, numiţi de bolşevici „дети врагов народа” – nu s-a scris aproape nimic. Totul a rămas ascuns în arhivele secrete ale NKGB, NKVD, partidului comunist.”

  Stalin Mi-a Furat Copilăria

 „Boris Vasiliev are un destin incredibil: acum nişte ani, când mi-a povestit prin ce a trecut, l-am îndemnat să-l aştearnă pe file. Toate seismele lui sufleteşti, toate cutremurele pe care le-a cunoscut inima sa, fiind aşternute pe hârtie, urmăresc un singur scop: să ne facă mai buni, mai atenţi cu jocurile şi capcanele istoriei, mai înţelegători cu propriul destin. Şi încă ceva ne mai sugerează această carte: suferinţa formează norii pe care coboară Dumnezeu ca să fie mai aproape de oameni.”

„28 iunie 1940 este cea mai grea şi cea mai neagră filă din istoria neamului nostru, Basarabia română. În acea după-amiază de duminică basarabenii i-au întâmpinat pe malul Nistrului cu pâine şi cu sare, iar în loc de mulţumire soldaţii ruşi au ordonat să fie arestaţi cei mai buni gospodari ai satului. După ce au intrat în sat, au rupt şi au călcat în picioare tricolorul românesc, iar în loc au pus „flagul” lor roşu cu seceră şi ciocan. Din acea zi neagră s-au început crimele ocupanţilor comunişti pe teritoriul Basarabiei. Toţi gospodarii erau arestaţi, „cercetaţi” şi apoi dispăreau fără urmă. Asta se numeşte eliberare?”, se întreabă Boris Vasiliev, din Sărăteni, Teleneşti. El spune că, deşi era copil, a fost nevoit să îndure gerul siberian, fiind de două ori deportat împreună cu familia sa…”

„Stalin mi-a furat copilăria” este o carte despre câteva generaţii ale unei familii de moldoveni şi un copil care la vârsta de 9 ani, pe 13 iunie 1941, împreună cu părinţii, a fost deportat în fundul Siberiei. O carte pe care am plâns-o cu sufletul și am scrâșnit din dinți la ororile la care au fost supuse meleagurile natale și oamenii pe care-i port oriunde nu m-aș duce. Mărturisirea ne spune că în noaptea de pomină familia Vasiliev a fost urcată într-un camion, iar dincolo de staţia de cale ferată Razdelnaia, Ilie Vasiliev, capul familiei şi ex-primar de Malovata, alături de alţi bărbaţi, a fost despărţit de soţie, fiu şi cele două fiice, ca aceştea să nu-l mai vadă niciodată, declarat fiind ca „dușman al poporului”, dar care popor?, cel comunist, cel care a subjugat o țară întragă, cel care a adus tifosul și maltratările, cel care a sărăcit ambarele și a dus nația moldavă la canibalism?… Ce victorie să găsim în lauda comuniștilor care se declarau „salvatori”, ce au salvat ei?, nimic, au adus analfabetismul și rusificarea în masă, au scos limba română, au nimicit graiul și slova maternă, au închis granițele și au subjugat intelectualitatea ce nu le convenea. Aici în carte am găsit toate expresiile rusești de ponegrire a moldovenilor, am înțeles unele ticluiri ale lor și am plâns amarnic la îngreunarea gândirii basarabenilor și până la ora actuală, și sincer, am înțeles un lucru, unii știu- dar nu cunosc nimic. Poate de frica de atunci de a nu vorbi mult, ceea ce era și o lozincă tipărită și afișată oriunde, sau de teama de a nu fi bătuți prin beciuri …. sau chiar mai rău, însă acum oamenii nu mai vorbesc nici chiar dacă îi întrebi, și nu știu de ce?! Preferă să lase poate trecutul în urmă. Însă știu cu siguranță că puțini au citit opera acestui autor care în linii generale și din surse muncite și răscolite în ani a aflat un adevăr de la care încă mai curge sânge de neam de gospodar.

Critici literare:

  • „O carte de memorii, de multe ori, devine, pentru autorul ei, un adăpost. Boris Vasiliev o transformă într-o redută a neuitării, care vine să restituie o lume şi să reconstruiască o alta.” – Nicolae Dabija, poet, eseist și critic literar

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: