Sări la conţinut

Citindu-l pe Gheorghe Tomozei. Cartea „Mersul pe Aripi”

Gheorghe Tomozei (n. 29 aprilie 1936, București, d. 31 martie 1997, București) a fost un poet și un eseist român. A fost fiul Franței Stăncescu din satul Pucheni, județul Dâmbovița. A urmat liceul „Nicolae Bălcescu din Târgoviște și apoi a urmat cursurile Școlii de literatură „Mihai Eminescu”, avându-i colegi pe Fănuș Neagu, Nicolae Labiș.

A debutat literar în anul 1953 în revista Tânărul scriitor cu poezie, iar în anul 1957 debutează cu volumul Pasărea albastră. A fost redactor la revistele CinemaTânărul scriitorArgeș și la Almanahul Scriitorilor, editat de Asociația Scriitorilor din București. A fost marcat toată viața de mari prietenii literare, cea pentru Nicolae Labiș și cea pentru Nichita Stănescu. În memoria acestora a publicat volume de amintiri și albume memoriale, precum Urmele poetului Labiș în 1985. S-a stins din viață la 31 martie 1997, în urma unui atac cerebral, în apartamentul său din București. 

Adunându-mi o listă lungă pe noptieră de cărți ce conțin poezii, una mi-a atras atenție în mod deosebit, „Mersul pe Aripi”, cum să nu te provoace acest titlul la răsfoirea acestei cărți ce a tronat mulți ani la rând și care e încă în căutare.

Cu ce ne întâmpină autorul… ” scriere despre scris, sau un cuvânt care bea apă, sau certarea poeților….”

Gheorghe Tomozei - Mersul pe aripi - Cumpără

Poeziile din acest volum impun un poet al tonurilor calme, pentru care meditaţia civică reprezintă cea mai plenară manifestare a lirismului. În ultimele volume de versuri apare o altă notă lirică: neliniştea. Apar gândul sfârşitului, soarta tragică a poetului şi alte stări lirice asemănătoare. Versurile sunt de o subtilitate aparte, conbină frumusețea literară cu fantasticul din univers. Tomozei este un șlefuitor de vocabule absorbit de ingeniul său și un livresc dedulcit la parfumul arhaic, balcanic, pitoresc, sau la rima rară. După mine versul marelui scriitor a fost trecut printr-o sfială a vremii de atunci, cu o ticluire lăuntrică aparte, atât de diferită de explozivitatea actuală prin rimă.Am simțit cum autorul s-a combinat cu literele, și-a construit condeiul calmității cerești prin expunerea sa textuală. El scrie o poezie aburită de mireasma trecutului, a anotimpurilor, a artei, a cărților, a trecerii timpului, a solitudinii, a zădărniciei vieții și a îndoielilor, deznoadă firul artei și a feminității prin simplitate. A lucrat cu migală versul, a desenat litera precum și-ar fi impus sufletul să se ridice spre neant și a transmis în ani harul său. Eu m-am simțit plăcut purtată pe versul său, și o închinăciune persoanei care mi-a dăruit cartea, e o adevărată bijuterie tipărită încă în anul 1990! Cărți vechi dar noi în toate…

Prinţul Tom – aşa îi spunea Nichita Stănescu – a fost întotdeauna adeptul eleganţei, în vestimentaţie, în publicistică, în poezie. Kitsch-ul promovat pe scară largă de regimul comunist i-a rămas străin. Pentru a evita un conflict de gust cu oficialitatea, poetul s-a refugiat într-o artă a decorativului şi miniaturalului, a frumuseţii demodate, care părea inofensivă şi era tolerată. În marea carte a literaturii române contemporane el s-a mulţumit să deseneze vinietele.

Și totuşi, poezia lui Gheorghe Tomozei are un nerv viu. Ceva, în unele poeme, se împotriveşte convenţionalismului, mortificării, previzibilităţii. Este vorba de un gust pentru paradox, care ne trezeşte din când în când din somnolenţa care ne cuprinde citind versurile.

Critici literare:

  • „Poezia lui Gheorghe Tomozei are în sinea ei inefabila, farmecul aparte al sensibilității românești. Tradițional până la mit și în același timp modern până la ultima inflexiune subtilă a limbii. Versul tomozeian topește într-o fiertură vrajitorească spiritualitatea bizantină și cea a vechilor balade păstorești carpatine. Talentul nativ al poetului cu o antenă de martian înregistrează pulsul atât de concret și de nepipăit totuși al sentimentelor fundamentale. Lumea lui este lumea schimbării de voce a copilului devenind adolescent. Frumusețea este a sosirii, iar nu a plecării. Creator de paradisuri visătoare, Gheorghe Tomozei revigorează transparența verbului a acelui fulger iscat din sintagma naturală a insului poetic.” Nichita Stănescu
  • Critici literari apreciază că Gh. Tomozei este cel mai prolific poet al generaţiei sale, că reprezintă prestigiul poetului tradiţional, dar cu un stil modern, caracterizat de imagini poetice inefabile. 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: