Sări la conţinut

Coșul legendelor primăvăratice!

  Ghiocelul gingaș, floarea ce ne-a obișnuit în ani cu puritatea și fragiditatea lui, subțirel la trup dar cu o semnificație aparte, cu clopotelul delicat de un alb pur, delicatețea întruchipată, acel dar divin care a fost ales de către Zâna Primăvară să vestească întregii lumi sfârșitul dar și începutul, trecerea dar și renașterea. În jurul acestui simbol al naturii, plutesc numeroase superstiții, mituri și legende, reinterpretate, fie creștine, fie mutate din loc în lor și care au luat o amploare în ani spre contopirea frumosului cu natura prin ghiocel!

  1. Cel mai cunoscut și iubit simbol al primăverii, ghiocelul, se spune că ar fi fost un bărbat văduv care avea opt copii, patru fete și patru băieți. Recăsătorindu-se cu o femeie haină la suflet, copiii au fost alungați din casă de aceasta. Necăjiți, ei s-au transformat în opt specii diferite de flori. Când tatăl le-a observat lipsa, i-a căutat și negăsindu-i s-a metamorfozat și el într-o floare, în ghiocel. De aceea, se spune că în fiecare an, primavăra, ghiocelul apare primul și cheamă toate celelalte flori.
  2. Legendele balcanice povestesc că ghioceii au apărut după ce mai mulți copii au fost alungați de acasă de către părinți și lăsați afară în viscol. Neavând nici un loc în care să se adăpostească, ei au murit. Dar Dumnezeu, fiindu-i milă de aceste ființe nevinovate, a hotărât ca trupurile lor firave să se transforme în ghiocei albi ca suflete lor pure și să vestească oamenilor venirea Primăverii și renașterea naturii.
  3. altă variantă a acestor legende balcanice spune ca, copiii Vântului de Primăvară și-au pierdut mama. Tatăl lor s-a recăsătorit cu fiica Vântului de Miază – Noapte, o femeie cu o fire răutăcioasă și ursuză. În absența soțului, mama vitregă a alungat copiii de acasă, pe o vreme rea, vijelioasă, tocmai când se lupta mai amarnic frigul cu căldura. Pentru că nu mai puteau să îndure frigul și foamea, copiii l-au rugat pe Dumnezeu să le vină în ajutor iar Acesta i-a transformat în ghiocei, primele flori ale primăverii.
  4. Conform unei legende creștine ghioceii au apărut în momentul în care Adam și Eva au fost alungați din Rai. Ajunși pe Pământ și nemaivăzând asemenea viscol și ninsoare, au încercat să caute calea de întoarcere în Rai, dar nu au mai găsit-o. Un înger a transformat fulgii de zăpadă în flori de ghiocei pe care i-a dăruit acestora drept simbol al speranței și al posibilității izbăvirii de păcat.
  5. Într-una din legendele despre ghiocel, se spune că atunci când Dumnezeu i-a alungat din rai pe Adam și Eva, pe pământ era iarnă și totul era acoperit de zăpadă. Eva era copleșită de frig și a început să plângă, amintindu-și cu regret de grădinile Raiului. Pentru a o consola, Dumnezeu a transformat câțiva fulgi de zăpadă în flori de ghiocei. Potrivit acestui mit, ghioceii sunt cele dintâi flori apărute pe pământ și sunt un simbol al speranței.
  6. altă variantă a acestei legende spune că: După ce Dumnezau îi alungă din Rai pe Adam și Eva, aceștia priviră împrejur și era tare urât. Erau numai nori, zăpadă și ceață și era frig de-ți îngheța inima. Eva începu să plângă. Dar Mărțișor, zbura câțiva fulgi de nea direct în mâna plină de lacrimi a Evei. Și cum de cădea un fulg pe o lacrimă, de îndată se și prefăcea în ghiocel! Până se făcu un buchet mare și frumos! Iar Eva începu a râde pentru că era un semn de la Dumnezau care-i spunea că venea primăvara. (legendă povestită de Doda Balasa, Vâlcele, Tismana, 1975)
  7. Germanii au o altă legendă despre ghiocel. Ea spune că atunci când Dumnezeu a făcut toate lucrurile pe pământ, El a rugat zăpada să meargă la flori și să ia puțină culoare de la ele. Una după alta, florile au refuzat să-i dea culoarea lor zăpezii. Atunci, foarte supărată, zapada a rugat un ghiocel să-i dea puțin din albul său pur. Ghiocelul, mărinimos din fire, a acceptat. Ca răsplată, de atunci și până în zilele noastre, zăpada îl lasă pe ghiocel să înfloreasca primul și să vestească oamenilor venirea primăverii.
  8. Într-o legendă engleză, o tânără fată pe nume Kerma, și-a găsit iubitul mort. Ca ofrandă ea a așezat în rana lui o floare de ghiocel. Tânărul nu a revenit la viață, dar trupul său s-a transformat într-un pâlc de ghiocei.
  9. legendă de pe meleagurile moldovene spune că, în timpul luptei Primăverii cu Iarna (care nu vroia cu niciun chip să-i cedeze locul), frumoasa Primăvară s-a tăiat la deget, iar picăturile de sânge au căzut pe pământ, în zăpada care s-a topit. În scurt timp, în acel loc a răsărit primul ghiocel, simbolizând victoria Primăverii asupra Iernii.
  10. Una dintre legendele lui I. I. Mirea, spune că: Un înger călătorea într-o zi prin înălțimea cerului, legănându-se printre stelele strălucitoare. El se apropia de fiecare stea și, de ici de colea, culegea câte o floare. După ce culese din fiecare stea, el se pogora pe pământ și rupse și de aici o floare. Pe urmă se sui în cer și dispăru sub bolta albastră. Florile de pe pământ, care văzuseră îngerul strălucitor, fără să vadă ce floare luase cu el, se întrebau care să fie sora lor pe care îngerul a cules-o și a dus-o cu el!

– Este un trandafir – ziceau trandafirii.
– Este un crin alb ca și îngerul – ziceau crinii.
– Ba nu, drept să vă spun surioarelor, că nu poate fi decât o lalea – zicea, îngâmfându-se, o lalea foarte frumoasă.

Chiar și micșuneaua, care-i așa de modestă, zicea și ea, cu glas dulce, că îngerul luase o micșunea. Deodată din înaltul cerului, o lacrimă pica și veni să stralucească pe ghiocelul care avea o tulpiniță ruptă. Îngerul nu se arăta, însă un glas ceresc se auzi:

– Sărmana floare, floare cu adevărat modestă! Fiindcă te-am rupt, cere-mi o răsplată! Spune-mi ce ceri?
Ghiocelul tăcu…
– Vrei tu mirosul trandafirului?
– Nu!
– Drăgălășenia lalelei?
– Nu!
Vrei să fii albastră ca floarea de liliac?
– Nu!
– Ce dorești atunci?
– Fiindcă ai plăcerea să-mi dăruiești ceva, fă să mă nasc și să înfloresc indată ce se duce zăpada. Oamenii amorțiți și înghețați de viscol și de ger, când m-or vedea și când vor simți mireasma mea dulce, să se simtă încălziți și mângâiați că se apropie primăvara.

Din ziua aceea, ghiocelul este cea dintâi floare care ne zâmbește după iarna posomorâtă.

Pentru colegele lui, Alex a ales anul acesta să facem mărțișoare din mărgele termoadezive. Și-a ales modele cu buburuze, trifoi, vulpi sau înghețată.

Sursa foto: pinterest.com

4 comentarii »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: