Sări la conţinut

Bunătatea nu se vestejește niciodată!

Întotdeauna m-am înclinat spre bunătate, spre acest semn de superioritate care îi oferă omului un statut cu adevărat divin. Și nu putem nega, bunătatea e mai presus de toate o alură unică ce menține spiritualitatea într-o formă dată de univers într-un suflet de om. În bunătate găsim blândeţea, nevoia de a proteja, de a ajuta, de a fi acolo la momentul potrivit. Omul bun este blajin, pregătit să ofere, să fie prezent, să se dedice, în definiție are un suflet catifelat. Bunătatea este un sentiment existențial fundamental, este acea înclinare a omului de a face bine, este o limbă pe care o înțelege oricine, pe care „surdul o poate auzi și orbul o poate vedea”, după spusele scriitorului Mark Twain. Și pe parcursul anilor am înțeles că însăși „bunătatea” nu se demodează, nu se trece, nu se vestejește niciodată, ba din contra ia forme diferite, se infiltrează, se amplifică într-o manieră sau alta. Prin ani!

Și nu sunt o naivă, știu că ne naștem buni, dar coabitarea noastră e supusă la atâtea greutăți că suntem mult prea ușor de convertit în partea cealaltă; știu că condițiile vieții ne fură din lumina sufletească și ne umbresc deciziile, înclinațiile, încrederile și visele, însă bunătatea este, o văd în ochii obosiți ai unor bătrâni, o văd în gesturile fugare a unor tineri, în euforia unor îndrăgostiți și o văd crescând în nevinovăția copiilor. Ea este și o dată ce vom porni de la noi va continua!

Și nu sunt o visătoare, știu că avem tendința de a fi egoiști, răzbunători și mult prea încrezuți, da, suntem orbi la simpla plăcere a vieții, însă o dată ce am pornit lanțul faptelor bune ele înaintează, unul câte unul înainte, iar una dintre cele mai importante căi de a manifesta bunătate este modul în care vorbim unul cu altul, salutul, un zâmbet fugar și o privire sinceră poate întoarce munții nemaivorbind de un fapt concret. Totul începe de la om la om, atitudinea, pornirea relației, momentele depuse în a face totul cu blândețe și calmitate, de cuvintele pe care le rostim, fiindcă ele pot ridica și coborî, pot înflori un suflet dar și îl pot răni. Câteva secunde petrecute cu cineva pot fi esențiale, iar câteva încurajări pot fi vitale. Doar să fim acolo întru bunăvoință. Ar trebui să ne facem bunul obicei de a avea îngăduința, ambilitatea și bunătatea ca punct de pornire. Ne-ar ușura viața să știți!

Bunătatea nu se vestejește niciodată, nu-și pierde însemnătatea doar își crează forme diverse și amplifică iubirea prin dăruire sinceră. Cine se apropie de un om blând simte o plăcută senzaţie de căldură şi mângâiere, de o încredere instantă, simte o putere binefăcătoare care dă curaj și dorința de a fi acolo. După cum subliniază Dalai Lama„Nu am nevoie de o religie pentru a crede. Bunătatea este religia mea.” Și a mea! Și aș vrea să se „contamineze” tot mai multe persoane cu această formă de credință în bine și bunătate! Și nu e greu, e chiar ușor și plăcut să dăruiești din simplitatea unei fapte bune, să împarți plăcerile unui gând îmbietor la pace și liniște, să crezi în puterea unui zâmbet și a unei îmbrățișări, să fii cu inima caldă pentru oameni și în folosul lor. Cine dacă nu noi? Cred că bunătatea faţă de alţii este în mare bunătatea faţă de sine însuți, față de idiologiile tale și credința ta ca ființă. Nicolae Iorga susținea: „Un om cult înseamnă o minte deschisă către bunătate şi frumuseţe.” Și aici susțin….

Sursa foto: pinterest.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: