Sări la conţinut

Februarie NEglaciar!

În ultima vreme, am avut o perioadă mai aglomerată, e o provocare să fii părinte să știți, dar ce plăcut, însă acest fapt a influențat și frecvența postărilor aici. Ieri chiar am fost întrebată de ce am stopat cu articolele, sincer nu credeam că „lipsesc” așa mult pentru unii. Poate și inspirația a avut momentele ei de cotitură din diferite motive, m-am cam îngropat în mormanul de cărți și am uitat să scriu, însă de aici și acum se pornește direcția gândurilor mele într-un februarie ne/împlinit și ne/glaciar.

Fiind deja o umbră a sfârșitului de iarnă plutesc într-o stare care oscilează între ce-a fost și ce urmează să fie, între energie nevalnică și melancolie obtuză, parcă sunt zi dar parcă noapte, și pe lângă stările neclare ale naturii eu, o simplă pământeană îmi urmez impulsul de moment, aici și acum. Pentru că știți deja, eu simt, eu trăiesc viața precum totul ar conta sau totul ar fi doar o respirație. Întrucât toată lumea este fixată pe sezon, mai ales că fugitiv ne încadrăm în aura lui martie, recunosc că simt și eu nevoia să mă delectez cu miros de prospețime, mai ales că vânturile mi-au învolburat gândurile într-o nemulțumită adunătură de emoții, ce de azi le voi așeza pe polița zilei și le voi picta în toate tonurile existenței și minții mele iscoditoare.

Așa încet, spre un sfârșit de iarnă în care frigul ne-a ocolit iar zăpada a fost o raritate eu încerc să mă delectez cu ghioceii proaspeți și cu coloritul ce cu repeziciune umple străzile. Admir cu pupilile dilatate gălețile de lalele ce parcă cu fiece an sunt tot mai diverse, tot mai proaspete, tot mai multe și îmi adun în găoacea minții scriri ce se cer dezvăluite. Îmi imaginez deja că pășind de curând în primăvară totul din nou va fi o poveste pentru imaginea zilelor mele. Narcise, bulbi fel de fel, miresme și forme care mai de care. Pentru mine o încântare! Iar pentru sufletul meu o desfătare!

Aștept primăvara, ca un copil, chiar dacă iarna aceasta a fost neglaciară, aștept aceste stări de copil zburdalnic în culegerea păpădiilor galbene și a mugurilor plăpânzi ce vor să de-a pe afară. Sunt mereu cu dor de mărțișor, de cinstirea sărbătorilor ce abia își intră în drepturi! Mi-e sufletul o prispă de cuvinte! Încă nerostite…. și scriu.

Sursa foto: pinterest.com

2 comentarii »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: