De Dragobete!

Pe lângă Valentine’s Day, românii se pot bucura și de sărbătoarea tradițională a iubirii, cu o simbolistică mult mai bogată și mai interesantă. Există un istoric amplu și foarte multe obiceiuri de Dragobete ce aduc prosperitate și bucurie în casele noastre, dar și superstiții de care ar fi bine să ținem cont. În funcție de regiune, Dragobetele se mai numește „Cap de primăvară”, „Santion de primăvară”, „Ioan Dragobete”, „Dragostitele”, „Năvalnicul”, „Logodna sau însoțitul păsărilor”.

Dragostea poate fi manifestată oricând și oriunde, astăzi e o zi în plus să o cinstim și să îi valorificăm semnificația. Eu am hotărât să o redau în versuri!

 „Poem” de Nichita Stănescu

Spune-mi, dacă te-aș prinde-ntr-o zi
și ți-aș săruta talpa piciorului,
nu-i așa că ai șchiopăta puțin, după aceea,
de teamă să nu-mi strivești sărutul?…

„Dragostea dintâi” de N. Dabija

Rămâi, rămâi,
de-apururi dragostea dintâi.
în gând, în vis, în amintire-
rămâi întâia mea iubire.

Când pomii sângeră, pe deal,
când luna trece pe sub val,
şi brazii toţi se fac tămâi,
rămâi, iubire mea, rămâi.

Când pomului, în primăvară, preamulta floare i-i povară
şi-amurgul pare un lămâi –
Rămâi, rămâi…
Când se trezeşte-n mine un cânt,
dar să-l rostesc mă înspăimânt
când piatra şi mai multă îi
rămâi!

Ea stă plictisită şi foarte frumoasă
părul ei negru este supărat
mâna ei luminoasă
demult m-a uitat, –
demult s-a uitat şi pe sine
cum atârnă pe ceafa scaunului.
Eu mă înec în lumine
şi scrâşnesc în crugul anului.
Îi arăt dinţii din gură,
dar ea ştie ca eu nu râd,
dulcea luminii faptură
mie, pe mine mă înfăţisează pe când
ea stă plictisită şi foarte frumoasă
şi eu numai pentru ea trăiesc
în lumea fioroasă
de sub ceresc.

„De-ai şti… ” de Veronica Micle

De-ai şti, iubite, cât de mult
Mi-i dor ca glasul tău s-ascult,
Ai veni pe-aripi de vânt
Şi mi-ai spune un cuvânt.
Vorba fie rea sau bună,
Am vorbi-o împreună,
M-ai vedea, eu te-aş privi,
Vorbele s-ar înmulţi.
Tu mi-ai spune una mie,
Eu ţi-aş spune multe ţie
Făr-de rost şi chibzuire,
Însă toate de iubire.
Vino dar pe-aripi de vânt,
Vin de-mi spune un cuvânt,
Că mi-i dor atât de mult
Glasul tău să-l mai ascult.

„De câte ori, iubito” de Mihai Eminescu

De câte ori, iubito, de noi mi-aduc aminte,
Oceanul cel de gheață mi-apare înainte:
Pe boltă alburie o stea nu se arată,
Departe doară luna cea galbenă – o pată;
Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite
O pasăre plutește cu aripi ostenite,
Pe când a ei pereche nainte tot s-a dus
C-un pîlc întreg de păsări, pierzîndu-se-n apus.
Aruncă pe-a ei urmă priviri suferitoare,
Nici rău nu-i pare-acuma, nici bine nu… ea moare,
Visindu-se-ntr-o clipă cu anii înapoi.
Suntem tot mai departe deolalta amândoi,
Din ce în ce mai sigur mă-ntunec și îngheț,
Când nu te pierzi în zarea eternei dimineți.

 „În fericire” de George Bacovia

Sunt clipe când toate le am…
Tăcute, duioase psihoze-
Frumoase poveşti ca visuri de roze…
Momente când toate le am.
Iată, sunt clipe când toate le am…
Viaţa se duce-n şir de cuvinte-
Un cântec de mult… înainte…
Momente când toate le am…