Sări la conţinut

Citind-o pe Kimberly Brubaker Bradley. Cartea „Războiul care mi-a salvat viața „

Kimberly Brubaker Bradley (născută la 24 iunie 1967) este o autoare americană pentru copii și tineri adulți. Kimberly B. Bradley s-a născut în Fort Wayne, Indiana, la 27 iunie 1967. Ea a fost crescută în Fort Wayne și a locuit acolo până în 1989. Dragostea ei de lectură a început la o vârstă fragedă. A fost îndemnată de un coleg de facultate să se orienteze și să scrie cărți pentru copii. În prezent, Bradley locuiește împreună cu soțul ei și cei doi copii la o fermă de 52 de acri din Bristol, la granița Tennessee/Virginia, la poalele Munților Appalaci.

Cartea pentru copii „The War That Saved My Life” (Războiul care mi-a salvat viața) a primit premiul Newbery Honor Award în 2016. O carte care m-a copleșit cu desăvârșire, m-a făcut să văd un alt război decât cel ce l-a avut omenirea, un război a unor copii înstrăinați de emoția părintească. Aici ve-ți găsi o mamă găunoasă, plină de resentimente și de o ipocrizie greu de îndurat, îmi venea să urlu paginilor în speranța de a fi auzită, de a deplânge suferința unor copii inocenți în fața unor așa zise mame meschine.

Războiul care mi-a salvat viața

Într-o lume nesigură, pe fundalul celui de-Al Doilea Război Mondial, Ada, o fetiţă de zece ani, are de purtat propria ei bătălie pentru a demonstra că nu e cu nimic diferită de ceilalţi, o luptă care o va costa mult dar care o va scoate din coconul nesiguranțelor și fricilor pe care i le-a impus propria sa mamă.

Umilită de propria mamă din cauza unui piciorului său olog, ţinută captivă în apartamentul lor cu o singură cameră, Ada profită de faptul că toţi copiii sunt evacuaţi din Londra şi, împreună cu fratele ei, Jamie, fuge departe de răutatea mamei. Ada este o fetiță extraordinar de curajoasă, și cu o minte iscusită, chiar dacă nu i s-a zis măcar o dată ceva de încurajare. Pe lângă toate, tânăra și-a impus să meargă cât de cât pe propriile picioare chiar dacă durerea era infernală, cu răni până la sânge. Fiecare pas îi era un chin și o provocare. Însă Ada este hotărâtă să lupte, atât pentru ea cât și pentru Jamie, fratele ei.

Ajunşi în provincie, toți copiii sunt aleși cu repeziciune, mai puțin Ada și fratele ei, asta însă n-o împiedică pe îngrijitoarea lor să îi ducă la o femeie care pare că nu îi vrea, și nici nu se sinchisește să le amintească despre acest lucru. După câteva zile totuși, copii încep să se simtă bine. Aşa ajung să o cunoască pe Susan Smith, o femeie posacă, dar care îi iubește ca şi cum ar fi copiii ei. Și, în timp ce lumea întreagă se schimbă și toți cei din jur cunosc suferinţa şi despărţirea, Ada descoperă ce înseamnă iubirea şi respectul, grija și bucuria. Viața lor se transformă cu fiecare zi petrecută la țară, procesul este atât de emoționant, Untișor, prieteni noi, acceptarea care vine o dată cu eliberarea. Toate acestea m-au înduioșat teribil. Iar Domnişoara Smith nu o vede pe fetiță ca pe un monstru sau ca pe cineva de care să te rușinezi, ci îi apreciază gândirea și felul ei de a fi. Îi îndrăgește fără să își dea seama!

Din punct de vedere psihologic cartea e un declin în gândurile tinerei noastre Ada, o împleticire țesută cu ură de mama ei formând o stimă de sine foarte scăzută, iar asta chiar mi-a îngreunat și mi-a provocat o durere greu de definit. Avem în față un copil fugar gata să se prăbușească atât de la durerea fizică, dar mai ales de la cea sufletească, un copil care nu mai crede în nimeni și nimic, un chip gata ascuns în cel mai întunecat dulap. Ve-ți putea vedea prototipul unei mame incapabile de emoție, de toleranță, de empatie, dând dovadă de o ură ieșită din comun, de o cruzime greu de imaginat și de niște frustrări greu de ținut în frâu față de proprii copii, în special față de Ada. O femeie înstrăinată de termenul „mamă”.

Întorsăturile duc la un final plăcut pentru mine, aș zice că am rămas împăcată. Mă opresc aici în ale povestitului; ce se va întâmpla cu Ada și fratele ei urmează să citiți, cert e că pe lângă povestea lor se dezlănțuie mai aprig furia războiului, și o dată cu ea și nechibzuința mamei lor. Finalul este unul pe măsură, astfel vă îndemn la lectură, deoarece este de-a dreptul minunată!

Imagini pentru războiul care mi-a salvat viața

Sursa foto: pinterest.com

1 comentariu »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: