Sări la conţinut

Citind-o pe Malala Yousafzai. Cartea „Suntem Dezrădăcinate”

Malala Yousafzai este cofondatoare și membră a conducerii organizaţiei Malala Fund. A început să militeze pentru educaţie la vârsta de unsprezece ani, perioadă în care a scris un blog anonim pentru BBC Urdu despre viaţa sub ameninţarea talibanilor din valea Swat, Pakistan. Pe urmele tatălui său, Malala a susţinut public dreptul fetelor la educaţie, ajungând să fie mediatizată și premiată în întreaga lume. La cincisprezece ani, a fost atacată de talibani pentru crezul ei. Malala a găsit refugiu și ajutor în Marea Britanie și și-a continuat lupta pentru fetele din întreaga lume. În 2013 a pus bazele Malala Fund împreună cu tatăl ei, Ziauddin. Un an mai târziu, a câștigat Premiul Nobel pentru Pace în semn de recunoaștere a eforturilor sale de a conferi fiecărei fete dreptul la doisprezece ani de educaţie de calitate, sigură și gratuită. Studiază filosofie, politică și economie la Universitatea Oxford.

 Vizitele făcute de Malala în taberele de refugiaţi au ajutat-o să vadă cu alţi ochi propria experienţă a dezrădăcinării – mai întâi ca persoană strămutată intern, în perioada copilăriei petrecute în Pakistan, apoi ca activist la nivel internaţional ce putea călători oriunde în lume, mai puţin în iubita ei ţară natală. De aici a și pornit dorința ei de a da glas celor „dezrădăcinați”!

Imagini pentru suntem dezradacinate

În Suntem dezrădăcinate, Malala nu spune doar povestea ei despre adaptarea la o nouă viaţă și dorul de casă, la ororile prin care a trecut și fricile care ia-u umbrit zilele ci împărtășește și poveștile unor tinere pe care le-a întâlnit în timpul numeroaselor ei călătorii – tinere care şi-au pierdut familia în mod barbar, comunitatea și, adesea, singurul mod de viaţă pe care-l știau și le era aproape. În plină criză a migraţiei, în timp de război și conflicte izbucnite la graniţă, Suntem dezrădăcinate este un avertisment important care amintește că fiecare dintre cei 68,5 milioane de oameni ce sunt strămutaţi în prezent reprezintă o persoană, adesea tânără, mult prea tânără, care are propriile sale speranţe și aspiraţii, care merită să trăiască în pace și să-i fie respectate drepturile universale. Nimic mai mult. 

Suntem dezrădăcinate. Călătoria mea și poveștile altor fete refugiate din toată lumea este o carte document plină de emoții contradictorii, care răscolește sufletul la maxim, de fapt ca toate cărțile ce au în spate povești adevărate, e o carte ce m-a făcut încă o dată și încă o dată să-mi deschid ochii larg la facilitățile mele pe care le iau ca pe ceva normal pe când undeva la un colț de lume oamenii se războiesc, se umilesc, se omoară și trăiesc în condiții deplorabile. E o carte ce trezește întrebări, multe și de-a valma, una care îți subliniază norocul pe care îl ai dar și pacea în care te scalzi. Malala prin glasul acestei cărți ne ajută să conștientizăm tot răul care se petrece în lume, departe de ochii noștri visători, ne ajută să palpăm și să fim îngăduitori față de alte nații care de fapt sunt frații noștri, cei care și în prezent se luptă cu Criza refugiaților, care a ajuns la fel de mare ca aceea întâmpinată în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, iar acest fapt este dramatic și trist. Malala este un reprezentat activ iar prin acele povești pe care le ve-ți întâlni în carte veți înțelege că ea de copil fiind a luptat pentru învățământ și spreranța la o viață mai bună, ceea ce a și fost glontele care a și făcut-o dezrădăcinată!

„Nu încetează niciodată să mă șocheze felul în care oamenii iau pacea ca pe un lucru normal. Eu sunt recunoscătoare pentru asta zi de zi. Milioane de bărbați, femei și copii sunt martorii războiului în fiecare zi. Realitatea lor înseamnă violență, vieți nevinovate pierdute. Și singura lor opțiune pentru a fi în siguranță este să plece. «Aleg» să fie dezrădăcinați. Dar aceasta nu este o alegere. Acum zece ani, când eram necunoscută în afara Pakistanului, a trebuit să îmi părăsesc casa împreună cu familia și cu mai mult de două milioane de oameni din valea Swat. Nu am avut de ales. Nu era prudent să rămânem. Dar unde să mergem? Aveam unsprezece ani. Și am fost dezrădăcinată.”

Notă: Am scris această carte pentru că pare că foarte multă lume nu înţelege că refugiaţii sunt oameni obişnuiţi. Tot ce îi deosebeşte este faptul că au fost prinşi în mijlocul unui conflict ce i-a forţat să-şi lase în urmă casa, pe cei dragi şi singurul stil de viaţă pe care-l ştiau. În călătoria lor, au riscat foarte mult. De ce ? Pentru că ea presupune de prea multe ori o alegere între viaţă şi moarte.  Şi, la fel ca familia mea în urmă cu zece ani, aceşti oameni au ales viaţa”.

Este posibil ca imaginea să conţină: 2 persoane

Sursa foto: pinterest.com

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: