Sări la conţinut

Gând înzăpezit în trecut!

Încă de când mă știu mi-a plăcut iarna, cu burnițele ei de început, cu fulgii fugari și cu gerurile sale poznașe! Îmi place și acum cum contururile frigului desenează pe geam forme, creații a unui anotimp divin. Cu fulgii pufoși cernuți prin sita rară a cerului, cu gerul care înroșea obrajii celor mici și îngheța vârfurile nasului, cu geamuri decorate de sărbătoare, și cu miros de gutuie coaptă, cu chiotele de bucurie și bătăile cu bulgări… cu pâslele buncii în picioare alergam râzănd de cele mai neisprăvite acțiuni pe care acum cu dor le pomenesc.

Mi-a înghețat amintirea, acum sub gerul zilei tocesc mintea în lung și în lat, mda, nu cred că a fost vreme în care să nu-mi fi plăcut iarna… și acum simt fumul cu miros de stejar, cu aroma izvarului și cu povești, fel de fel, într-o atmosferă de la … gura sobei. Atunci și acum continui să rezonez cu magia pe care se răspândește în jur. Chiar și acum. Soare și frig. Ger și căldură sufletească. Brrr dar emoție de reverie a unei copilării întipărite în memoria unui adult euforic.

Tot iarnă era atunci și este și acum, cu ropotul copitelor și cu sezonul colindelor chiar și după sărbători, iarna lui Ion Creangă și a lui Coșbuc, cu zăpezi ca în povești, și troiene trosnind în fuga dezlănțuită a noastră,…. o – ce-aș mai alerga acum! Se pare că destinul a hotărât pentru mine că iarna este anotimpul care mă reprezintă, nu prin răceală ci prin contemplarea amintirilor! Doar ea îmi reflectă cel mai bine stările. Când rece și furioasă asemeni viforului ce spulberă zăpada și cutremură orice respirație, când fericită ca atunci când auzim colinde și împodobim bradul… când brumărie și dezmorțită în bătaia soarelui, când sclipitoare!

Mi se topesc fulgii în palmă, iar emoția continuă să suspine, ochii îmi cer cuvinte iar sufletul pace. Afară e iarnă, e frig, e îngheţ, dar în inima mea e mereu vară pentru că speranţa încă înflorește în mine când totul pare pierdut, știu că oricâte schimbări nu-mi va rezerva viața eu voi fi fetița care alerga cu două codițe subțiri în bătaia vântului și cu capul în nori, cu dorințe multiple ca fulgii de nea și tot atât de înalte ca cele mai mărețe culmi, doar eu cu mânicile trase peste mâni și cu capul dezgolit mă lăsam pradă iernii pentru că știam că sunt precum ea, nouă de fiecare dată, mai curată, mai dezlănțuită și tot mai puțin de ținut în frâu….

BUTTT ITS CHRISTMAS EVE!!! Soo excited - #BUTTT #Christmas #EVE #excited #snow #Soo

Sursa foto: pinterest.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: