Sări la conţinut

Singurătate!

Anul a început, dar așa e oare? Vedem ceva diferit? … sau ni se pare? Ne credem invincibili dar suntem mai neînsemnați decât orice particulă de praf, aici vorbesc de ce se întâmplă în lume, atâtea grele lucruri, atâtea nedreptăți, atâtea pojaruri! Suntem prea mulți și prea sufocanți, suntem sau doar vrem asta să credem. Mulţi, foarte mulţi, cutreietori. Dar singuri și muritori. Așa în marea de oameni ce ne înconjoară suntem singuri, luptăm cu morile de vânt și de cele mai multe ori chiar împotriva noastră. Natura urlă, planeta suferă iar sufletul nostru e ca un străin în propriul corp.
Și cel mai grav e că sentimentul de singurătate îți intră în oase, te sugrumă, pe neauzite, pe nesimțite așa încât fiind în mijlocul mulțimii te simţi îngrozitor de singur. De neajutorat. Ai vrea să te alipești ca puiul cel de urs fugind în brațele unui om de suflet, să te sprijini în nevoia de a fi apărat, dar….. Ar putea părea absurd și totuși nu e. E doar realitate. Mă întreb cum am ajuns aici. Când a ales omenirea calea greșită? Când? Am atâtea semne de întrebare… am atâtea lacrimi neplânse….atâtea cioburi sufletești!
Poate atunci când ai alergat spre mama când ai avut nevoie și ea a zis lasă-mă. Poate atunci când tatăl ți-a aruncat un cuvânt greu ca o palmă dureroasă. Poate atunci când cei apropiați au întrebat cum ești, dar nu au așteptat și răspunsul. Poate atunci când ai plâns dar nimeni nu ți-a văzut durerea în ochi nici cuvintele mute.
Poate atunci când te-au întrebat dar critica a luat cu asalt. Poate atunci când ai vorbit dar ei au înțeles doar ceea ce au vrut ei să audă. Iar tu ai rămas în colivia singurătății fără a-ți mai plânge amarul.
Poate atunci când te-au văzut, dar orbirea orgoliulului și al mândriei i-a împiedicat să creadă. Poate când au înțeles într-un final dar au încetat să mai asculte. Poate atunci când te-au coborât în loc să te ridice, sau te-au rănit în loc să te vindece.
Poate atunci când te-au judecat, în loc să te înțeleagă, iar hăul ignoranțelor a crescut. Poate atunci când te-au văzut, te-au auzit, dar au preferat să se prefacă, orbi, surzi și muți în fața nefericirii tale de a-ți trona suferința și singurătatea.
Poate atunci când au ales să plece, în loc să-ți fie stâlpi de nădejde. Poate atunci când au ales să țipe în loc să asculte explicațiile. Poate atunci când au ales indiferența în locul sentimentelor înfloritoare, poate atunci când au dat mâinile în jos în loc să ofere dragostea. Poate..
Cert e că motivul mi-e neclar, de unde, când și în ce circumstanțe am ales noi oamenii să fim străini în propria noastră piele, în propriul nostru cămin, în a noastră viață și pe al nostru continent. Știu doar că singurătatea a devenit atât de acceptată de noi, atât de firească încât doi oameni pot să se înstrăineze împărțind același pat, aceași familie, același cămin, aceeași soartă.
Nu e ușor să viețuiști cu singurătatea cot la cot, e o încercare grea a vieții, o decizie mult peste puterile unora. Unii însă pot. Eu nu! Am avut destule momente când m-am simţit singură printre oameni, poate și acum mai am vaga senzație de neaparținere, însă totuși singurătatea nu e oaza mea de liniște. Știu că nimeni nu rămâne pentru totdeauna, că nimic nu e prestabilit și nu putem avea certitudini, însă eu vreau să cred că aici și acolo este un suflețel ce se gândește și la mine, poate măcar și vag. Da, suntem trecători prin viață și prin soarta unora, uneori ne reţinem, alteori fagar ne perindăm, dar asta ne e soarta, însă după mine singurătatea e o alegere, fie că o vrem fie că nu! Atât.

Kullanıcıdan izinsiz alırsanız cezai işlem başlatılacaktır!    Sevece… #gençkurgu # Genç Kurgu # amreading # books # wattpad

Sursa foto: pinterest.com

2 comentarii »

  1. “Poate atunci când ai alergat spre mama când ai avut nevoie și ea a zis lasă-mă. “ cuvintele tale mi-au frant inima! am spus de atatea ori fiicei mele, lasa-ma! gresim mult si asta doare. gresim mult si ranim. ai scris cu atata suflet, ca m-a luat un dor sfasietor sa-mi strang fiica in brate. esti minunata!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: