Sări la conţinut

Gânduri nezugrăvite!

Început de zi, o zi din care soarele lipsește nemotivat lăsând cerul într-o bosumflare neconsolată, întunecat peste măsură şi incapabil să ridice draperia pe care norii au aşezat-o hotar atâtor iluzii, atâtor priviri pierdute în zare, atâtor chipuri șterse de boarea vremii. Doar crengile își arată goliciunea fără regrete, pentru că eu le am, și poate mai sunt ca mine. Doar păsările mai stigă frenetic prin înalturi fără remușcări. Doar vântul aleargă bezmetic hârjonindu-se neîncetat cu tot ce-i sare în cale, fluturându-mi gândurile precum praful de nisip, descâlcindu-mi chipul și fluturându-mi frigul ca pe o mantie a singurătății. Doar boarea rece îmi amintește că tivul rochiei nu-mi ține de cald, iar fularul mi-a căzut de sub barbă, iar tăcerea a devenit o a doua casă în lumea mea cu cuvinte cioplite din inimă. Azi sunt toată gânduri, fugare și neclare, poate desprinse din rodul suferințelor mele mute, acum privesc în zare, mai văd petice de verde crud ca speranţele abia înmugurite în suflete singuratice, mai văd o frunză uitată de frigul milos iar sufletul o ia la galop ca într-un acces de panică. Suspin a emoții, a gânduri nezugrăvite, a ritmuri de viață.

Început de zi, o zi din care regretele nu își au rostul iar necuvintele sunt un capitol închis. O zi în care chiar dacă lumina e după o dantelă închisă figuri plutesc în zare, nu mai caut supărările vremii, m-am obișnuit cu ele, iar cerul, bolta sa măiestuoasă mă încântă mai mult decât oricând, pentru că visez oricum spre stele. Nu mă mai prind de timp și eșesc cu degetele reci, mă absorb din binele ce se naște din lumina ochilor mei, din irisul ce cerșește patima iubirii și din respirații la unison. Într-un târziu, poate molipsită de astenia începutului de iarnă mă voi simți obosită, poate apatică, poate dezgolită de cuvinte, însă acum privesc pe geamul fumuriu la păsările cerului și mă uimesc încă o dată cum sunt de dezinvolte, ele chiar nu mă dezamăgesc niciodată, doar prin ele îmi văd pasiunile plutind, doar prin jocul lor galant, doar prin natura plutirii lor realizez că mi se aprind felinarele sufletești. Poate e doar o lumina slabă, poate nu arzătoare însă suficientă pentru ca eu să mă exprim, prin pâlpâieri fugare și prin suspine emoționale, poate prin umbre ale unor dorinţe neîmplinte ce se alungesc nefiresc agăţându-se de tot ce este frumos și nefiresc, de tot ce este perfect imperfect, în căutarea neostenită după împlinire, până chiar pe zidurile cele mai înalte ale ne-rațiunii. Urmăresc încordarea gândurilor neșlefuite cum vor să ajungă departe, cum se cer scrise într-o tornadă a simțurilor, cum privirea îmi aleargă în direcția necuprinsului și cum plutesc în agitația începutului de zi. Cum viața stigă a trăiește-mă și cum respirația îmi devine doar o șoaptă. Un oft își face prezența, admir începuturile, toate au un … să pornim de aici….toate au un …să o luăm de la capăt…. toate au un… pentru prima dată!

Thinking about the past and future.  《Location: Witterlen  Age: 17》

Sursa foto: pinterest.com

1 comentariu »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: