Sări la conţinut

… într-o zi, am devenit seacă!

… şi liniştea asta a mea a meritat efortul aşteptării, al răbdării, al incertitudinii în care se scaldă gândul meu înainte de a ieşi la lumină pentru a se impune. Am redevenit cea care își cântă cuvântul și-și desenează gândul, cea care își vociferează emoția și își strigă iubirea, cea de care acum mi-e dragă. Dar au fost și alte timpuri… vremi în care încâlceala mă dezorienta, iar viziunea era privită anapoda.

Au fost timpuri în care din deziluzii … am redevenit… seacă, uscată de dorințe de a mai continua, goală și pustie ca atunci când nu spui nimic pentru că nu vrei să spui sau, şi mai simplu, pentru că nu simți nimic, aşa am învățat în vremea din urmă să trăiesc. Într-o iluzie ce-i drept. Departe de tot ce este viu. Departe de trăiri intense. Până am renăscut din suferințe și suspinde. Din respingeri și ură. Din neiubiri și reproșuri. Din muțenie râncedă și priviri încărcate de subânțelesuri. Așa m-am pornit înainte…

… şi am mai învățat în vremea din urmă cum el, cuvântul, strigătul meu mut poate fi extrem de important. Poate vital. Poate neînfinit. Am conștientizat că cuvântul meu poate fi iubire din iubire și pace prin liniște, într-un univers al vitezei inefabile. Am palpat duritatea dar și moliciunea unei slove și am realizat că la capăt e lumină conștientă, în calea fiecăruia spre cunoaștere.  Și încerc pe cât posibil ca cuvântul meu să pătrundă în inimi, dăruind vorbe pentru suflet și îndrumări spre gânduri bune. Pentru că cuvântul de fapt e aripa liniştii, vocea inimii și preludiul acțiunilor ce vor urma!

Într-o zi am spus gata și poate se va întoarce iarăși roata și voi mai fi nevoită să spun poate un stop multor acțiuni, multor deznodământuri rupte de realitate, unor oameni sau fapte ce m-au dus și o să mă mai ducă la starea de a fi seacă, asta nu pot să neg, însă deja am imunitate. Cuvintele din mine oricum curg, de bine sau mai puțin, de adevăruri dure pe alocuri dar și frumoase, de suferințe trăite și păreri în contradictoriu, însă nu cred că mai pot opri râul literar. Mi-e de ajuns starea de „seacă” simțită ani la rând, baie care s-a dovedit extrem, extrem de lungă. M-am călit la propriu. În urma celor „netrăite/ trăite”, puterea mea de a tăcea, de a asculta, de a analiza s-a desăvârşit, iar o dată cu asta am devenit cea ce sunt acum. Cu siguranță o alta….

soul-of-an-angel: “♡ ”

Sursa foto: pinterest.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: