Sări la conţinut

Cineva dă vina pe mine?

Dacă nu-mi înțelegi modul de a gândi, dacă nu percepi ce sunt și din care parte să mă iei, dacă nu ai nici o idee cărei lumi sau tipaj de persoană să mă atribui, dacă nu-mi cunoști ofturile sufletești oare este vina mea? Nici pe departe! Nu-i deloc. Poate nu ți-ai dat străduința, poate nici interesul, poate nici curiozitatea nu te-a măcinat asupra a ceea ce sunt de fapt după folia aparențelor. Dar de judecat toți suntem buni! Toți suntem maieștri ai conspirației. Poate este limitat în înţelegerea unora, de ideile pe care și le construiesc, de longivitatea viziunilor de care dispun, de granițele peste care nu pot trece, însă haideți să nu facem ipoteze greșite. Chiar dacă ne tot spun unii că au iubire nelimitată, că o fac din bine și grijă. Faţă de oricine şi orice. Şi că este exclusiv iubire. Oare e așa?

Eu, recunosc, nu mă apropii așa ușor de oameni, am avut întotdeauna o fire analitică și de „inspecție” vorba mamei, însă respect oamenii în felul meu. Poate nu iubesc pe toată lumea. Nu zbor între dimensiuni cu ochelarii roz, mai am și momentele mele de revelații gri. Îmi este imposibil să mă atașaz emoțional de tot ce mișcă. Dar nu ştiu cum se face, că unii mai au reproșuri mute sau asurzitoare la adresa mea chiar dacă în schimb, reuşesc să înţeleg punctul de vedere al fiecăruia. Să ajut pe cât pot. Să îndemn la bunătate. Parcă omenește mă asociez cu toată lumea. Doar că nu „sar” în brațe la nimeni. Totuși din ironia sorții, sau palma nedreptății se mai găsește cineva care dă vina pe mine pentru insuccesuri, pentru problemele globale, pentru somnul insuficient. Am obosit și eu, și o zic fără glumă! Și e de înțeles, am și eu suflet, mai și doare să știți, și mai am în palmares și o mie şi una de emoţii, dorinţe, gânduri, convingeri, aşteptări, sentimente, etc… Mai slăbiți strânsoarea reproșurilor. Chiar așa…

Am şi eu totuşi neînţelegerile mele și de cele mai multe ori cu mine însămi. Chiar nu poate înțelege lumea că nu totul se învârt în jurul lor, am și eu nevoie de un respiro așa pentru reabilitare personală. Nu, cred că nu am voie de pauze, deoarece se găsește cineva care să-mi dea peste nas că nu-l ascult, că nu-l ajut, că nu-i ofer atenție, și iar, eu sunt vinovată! Chiar nu mă simt vinovată pentru problemele tale. Și nu o fac din răutate, eu nu-mi direcționez problemele în cârca cuiva, le rezolv, și surpriză, singură! Și astăzi nu știu cum pot să fiu zâmbitoare, pozitivă şi încrezătoare pentru că mai tot timpul trec printr-un „ceva ” ce mă nemulţumeşte, mă derutează , ba chiar mă umileşte. Şi cum pot să mă redresez aproape instantaneu, cum mă curăț de cei din afară, uneori cu greu recunosc, poate să mai treacă o vreme îmi spun, dar să fiu sinceră cu mine tare îmi vine greu câteodată să-mi găsesc acel punct de echilibru.

Apoi după ce mi s-a tot coborât privirea pierdută printre oameni șterși și gânduri neclare încerc să mă adun, din bucăți de suflet și praful finit al vinei în care am fost indusă și resping orice intruziune din afară. Mi se produce un scut de protecție, și ca fiind o căpoasă nu las nimic la vedere, doar aleg în tăcerea mea mută direcția bucuriei mele și las în urmă oameni și regrete. Și rar mai privesc înapoi, foarte rar. Atât pot eu. O fi doar o carenţă în vocabularul meu. Sau a sufletului meu. Lui îi trebuie o scânteie, de bunătate sinceră și adevăruri adevărate, nu manipulare, nu vină, nu frică, nu deziluzii și vorbe spuse la greu, sufletul meu are nevoie de pace și liniște, iar „vina indusă artificial” nu este pe lista echilibrului meu sufletesc. De aceea mi-e greu să pricep oamenii care caută „un țap ispășitor” pentru nereușitele lor în viață, de asta greu îi pot înțelege, nici nu-i pot ierta pentru că arată cu degetul spre alții, de asta nu pot admite o astfel de relație. Dar accept. Înţeleg. Este tot ce pot face. Şi asta o fac cu convingere. Şi fără să judec. Mă străduiesc. Tot ce-mi trebuie este să ştiu că nu mă voi arde o dată cu suferința sau problema lui. Evident, pentru a putea înțelege. Şi o fac negreşit. Am capacitatea asta. Am compasiunea, am bunătatea, dar am și limitele mele.

Iubirea mea este nelimitată dar cu direcție spre bine. Prietenia mea pe parcursul anilor a devenit într-o manieră restrânsă însă în folosul liniștii mele. O dată ce apare vina, descurajarea, pesimismul și incomoditatea prefer să fac un pas în spate. Cert e că greu mă apropii de cineva, dar o dată inițiată mă înclin să cred că o fac bine. Prietenii nu dau vina pe alții, oamenii în general ar trebui să se abțină de reproșuri, de cuvinte care ar pune în dificultate interlocuitorul. … Nu mă înţelegi? Poate nici acum…. Nu ştii ce este de făcut! Cel mai bine probabil ar fi să nu-ţi pierzi timpul cu mine. Nu vreau să mă schimb, poate doar în mai mult bine și frumos! În ciudă la toți!!!

 Sursa foto: pinterest.com

13 comentarii »

  1. Bravooo Cristinuco, aici am vazut-o pe Cristinuţă în toată splendoarea sa :))))
    Rupe-le dinții, cu tastatura, celor care îi preocupă grija altora..
    Îi bine din când în când câte o descătușare de acest fel, că n-ai ce face, nu tot timpul tot înghiți și sughiţi, mai trebe și să scoți presiunea afară, nu ?
    Numai Bine îți Doresc !!!

    Apreciat de 2 persoane

  2. Cristina, eu cred ca menirea ta este aceea de a darui. Reușesti prin articolele pe care le scri sa ajungi la inima tuturor celor care cred în bine, celor care cred în schimbare, în frumos. Asta e cel mai important lucru și sunt sigur ca te împlinește și te face fericita.
    Nu i lasa pe cei care se plictisesc probabil și te încearcă în felurite chipuri dureroase sa te oprească din drumul tău. Ei sunt asemeni unor umbre. Tu strălucești.
    O zi superba! 🤗

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: