Sări la conţinut

Un gând de omenie!

Fiecare om pe care îl întâlnesc în drumul meu îmi este o lecție pe care încerc în timp să o asimilez. Fiecare suflet în parte, din cei cu care am avut ocazia să-mi intersectez destinul, au ştiut ceva ce eu până atunci nu ştiusem, sau au făcut ceva ce mi-a rămas întipărit în inimă și în minte. Și nu pot nega, oamenii ne marchează într-o oarecare măsură și ne trag într-o balanță a lucrurilor.

În timp m-am făcut un bun ascultător, aud și percep pe oricine este deschis să-mi vorbească. Îmi plac oamenii în general, cu bine și mai puțin. Îi preţuiesc așa cum sunt, oricum ar fi şi oricum ar arăta. Şi cu orice s-ar ocupa. Nu am idei peconcepute, ori cu subtexte, nu sunt rigidă în a-mi construi relații de prietenie. Nu caut cu lânarea defecte. Nu încadrez pe unul sau pe altul după o propoziţie, o idee susţinută, după o bârfă sau un statut social, oamenii în general sunt aur pur! Doar trebuie bine șlefuiți. Prin iubire…

Şi nu judec, nici nu critic. Nu sunt în măsură. Nu am diplomă în asta. Părerile pot să ți se schimbe o dată vorbind și aflând omul mai bine. Impresiile și reticențele pot să dipară o dată ce omul ți se deschide și înțelegi că așa suflet nu trebuie ignorat sau gonit, așa oameni mai rar. Convingerile noastre că trebuie să ne ținem la distanță de străini, că trebuie să fim mai selectivi de fapt ne crează o bulă a ignoranței și solitudinii care de fapt ne face rău. Consider că fiecare om are ceva special de arătat. Și de luat de la el tot să găsește. Am convingerea sigură că dacă aş putea sta cu cineva de vorbă un timp, ar fi  imposibil să nu găsesc ceva demn de apreciat. Uneori şi de urmat. Cu siguranţă de reţinut. Așa de fapt suntem construiți, unici și imperfecți, iar prin imperfect devenim cei mai perfecți. Și asta ne face să ne atragă ca într-un magnet fără să ne dăm seama.

Mă număr printre poate puținele persoane care pun la suflet și pun suflet, cel puțin așa mi sa spus, cert e că am dat și peste oameni care consideră că deţin toată ştiinţa şi priceperea din lume. Niște critici înnăscuți. Oameni cu cuvinte și intenții acide. Că sunt superiori altora prin felul cum arată, cum gândesc, cum acţionează și asta a făcut să mă rănească și să-i coboare chiar pe alții. Bine că nu mă număr printre ei. Eu sunt o ea care ochii îi trădează atât bucuria cât și suferința, chipul îmi trădează neliniștea iar mâinile dorința de a fi protejată. Și chiar dacă nu mă arunc în cuvinte mari, cu siguranţă apreciez cam tot ce formează lumea asta mare. Îmi respect aproapele. Admir cerul și prețuiesc natura. Adun în jurul meu suflete pentru suflete și îmi caut ordinea sub soare.

Aşa înţeleg eu, așa mi-e credința. În numele echilibrului sufletesc. Şi nu-mi voi schimba atitudinea, înţelegerea faţă de cineva, într-un cuvânt oamenii trebuie să fie pentru oameni, nu contra unora pentru că așa e la modă. Poate sunt o visătoare și mă arunc în nisipuri mișcătoare, dar aici îmi permit să împart din ce simt eu acolo înlăuntrul meu, deoarece îmi place să cred că fac bine. Că ajut oamenii să înțeleagă că își fac rău urând, bârfind, neiubind. Oamenii trebuie să se aprecieze și să se primească așa cum sunt! Zi de zi!

🎆 IMAGINATIVE.UNIVERSE 🎆 (@imaginative.universe) • Фото и видео в Instagram

Sursa foto: pinterest.com

8 comentarii »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: