Sări la conţinut

De-ale vieții!

De multe ori stăm pe loc și nu încercăm să schimbăm ceva în viața noastră, până când circumstanțele nu ne impun acest lucru. Durerea, dezamăgirea, supărările dese ne fac să luăm decizi dificile și să acționăm chiar necugetat, la mânie, la neplăcere, acțiuni care trasează o linie neagră chiar și în relațiile noastre cu oamenii. Tot ce se petrece în viața noastră nu este întâmplător, totul e ca o lecție sau ca o pedeapsă. Uneori ni se oferă șansa să facem un pas mare. O alegere proprie. Există momentul ”acum” când putem să înțelegem care sunt posibilitățile noastre, acea clipă în care putem trage concluzii și să luăm deciziile corecte, care pot să ne schimbe radical viața. Nu e ușor să acționezi „așa cum trebuie”, dar cum trebuie? cum e corect? cum e potrivit? Cine oare poate ști? Dar să știi drag cititor, viața trebuie trăită în așa fel încât să nu rămâi cu datorii, de orice fel, în special sentimentale, trebuie doar să rămâi cu amintiri pe care le vei povesti nepoților. Asta de fapt ți-e datoria, de a umple zilele copiilor. Și de ce zic asta, pentru că, mai devreme sau mai târziu, datoriile se plătesc. Și uneori se plătesc mai scump decât ai crede. E păcat să neglijezi viața și oamenii, e păcat să ții pe cineva lângă tine cu forța, e nefiresc să lupți cu morile de vânt și cu nesentimentele. E păcat să nu te uiți în spate atunci când părăsești pe cineva care te-a iubit și poate încă te iubește… Dar și mai naiv să te ții de oameni precum o liană în speranța de a fi acolo undeva în colțul inimilor lor, chiar dacă te îmbeți cu apă, e păcat e să nu îți dai seama cât rău ai făcut sau să îl faci pur și simplu fără să îți pese de consecințele pe care acțiunile tale le-ar putea avea…

Mai devreme sau mai târziu totul are un sfârșit. Precum ziua se preschimbă în noapte. Precum după ploaie apare soarele; ca după o iarnă cele mai gingașe flori. La fel și greutățile mele și ale tale vor pleca, nefericirile se vor estompa și lacrimele se vor usca, timpul va trece, iar tu nici nu îți vei mai aminti de ele. Poate un pic. Însă pe parcurs am înțeles, că cu cât vociferăm durerile le dăm forțe, iar dacă înveți să gândești în bine, mai devreme sau mai târziu se sfârșește orice agonie sufletească. Nu trebuie să amplificăm necazul strigândul, nu trebuie să urlăm la suflet pentru a trece, nu trebuie să ne stresăm din cauza problemelor temporare, trebuie doar să primim și să privim ziua, viața așa cum este! Oare avem încotro? Iar fiecare zi e o șansă să o luăm de la capăt, să pornim cu piciorul drept, să o începem de la zero, să reparăm greșelile dacă le avem, să îmbrățișăm oamenii dragi, să facem alegerile corecte, să privim spre soare și să mergem mai departe. Orice ar fi.

Splash of Pink ColorSursa foto: pinterest.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: