Sări la conţinut

O cafea îndulcită și o viață amară!

Mereu ne legăm de zicale învechite, de cuvinte zise la repezeală, de mottouri care deja s-au expirat….mda- suntem oameni și greșim! O fi și așa, nu neg, greșim, dar nu trebuie să ne ascundem după perdea. Da, trecem prin viață cu rănile încă necicatrizate, trecem orbiți prin lucruri fără importanță, fără valoare, sau ne agățăm de persoanele greșite, iar când ne dăm seama e prea târziu, prea s-a scurs nisipul vieții, prea ne-am trecut și noi o dată cu toate amărăciunile. Prea ni se urăște tot. Greșim, e firesc să greșim, dar eu privesc așa zisele „greșeli” ca pe niște lecții, niște observații în plus acolo unde suntem mai fragili, și oare nu avem noi ocazii cu miile să ne corectăm, să le corectăm, oare nu e în puterea noastră să recunoaștem că drumul ales este greșit? Oare nu noi?
Oricât de iremediabilă ar părea o situație, oricât de încurcate sunt căile, întotdeauna există oportunitatea de a ne corecta viziunea despre viață! De a ne dirija în altă direcție.
Nu trebuie să ne pierdem timpul căutând explicații sau vinovați pentru greșelile înfăptuite, nu trebuie să ne prindem ca niște liane de oamnei care ne încurcă mai mult, și trebuie să credem cu fermitate că orice situație are o rezolvare! Și începe de pe acum…

Începutul e în fiecare zi, o dată cu răsăritul, cu zorii care ne prevestesc o zi, o pornire la drum, o înaintare în ceea ce înseamnă nou. Fie şi când te afli în plin sfârşit. Ieri ai fi putut să înveţi să nu mai vrei, să nu mai vezi, să nu-ți mai pese, astăzi însă trebuie să ştii să calci fără de urme, fără regrete, fără păreri de rău sau rețineri, astăzi fii o plutire către ceva nou, experimentează, trăiește viața! Că ar putea fi prea târziu…  Mult prea târziu. Atât de târziu că nici n-ai timp să înveţi să mai fii, să îţi doreşti, să visezi.

Mă tot gândesc: cheia e la mine, nu are cine să îmi îndulcească viața așa cum doresc eu, așa cum simt eu, poate simt amărăciunea, poate delirul, însă pofta trebuie să vină o dată cu dorința de mai mult, care e în fiecare dintre noi, doar trebuie să o eliberăm. Nimic nu se poate obține fără sacrificii, urcușuri, coborâșuri, totul este un drum pe care trebuie să-l parcurgem cu înțelepciune. Uneori avem impresia că trăim o viață întreagă așteptând răspunsuri pe care le căutăm, le căutăm până ne înălțăm la cer așteptând ultima șansă… poate, poate o vom găsi. Viața trebuie trăită, așa cum e!

Dacă te întreabă cineva „ce este viaţa?”, îi răspunzi cu sinceritate, doar asta îți mai rămâne, să recunoști că este lupta pentru existenţă, unde domină legea nesiguranței. Asta până într-o bună zi, când apare el, omul care cu un zâmbet năruie zidurile din jurul tău, omul care cu o strângere de mână îţi readuce sclipirea în priviri, acea persoană care cu un cuvânt îți întoarce lumea pe dos, și în bine, omul care cu o simplă îmbrățișare îţi vindecă rănile sufletului și te simți eliberat, acea persoană care cu un sărut pe frunte îți trezește pofta de viață și te îndulcește. Un om care îți dă culoare, și te face să te simți stăpânul propriilor trăiri. Atunci realizezi că viaţa nu este o luptă, ci o minune pe care merită s-o trăiești cum poţi tu mai frumos și demn, zi de zi..

care freeSursa foto: pinterest.com

8 comentarii »

  1. Poate părerea mea va fi un pic absurdă, dar sincer vă zic că niciodată nu mi-a fost rușine să recunosc greșelile mele și să vorbesc despre viața mea care m-a învățat foarte multe lecții. Trebuie toți oamenii să se învețe nu numai să-și recunoască greșelile, ci să poată vorbi deschis despre ele, astfel încât cei care aud cele relatate să se învețe minte măcar 1%.
    Mama mea mereu îmi spunea: Oamenii deștepți se învață pe greșelile altora, iar cei mai proști pe ale lor! Recunosc că sunt cam prostuță 🙂 Mai mult experiența mea mi-a ,,deschis” ochii la multe situații și la mulți oameni. E foarte dificil să găsești oameni adevărați în viața aceasta. Fie că e vorba de prieteni, colegi, iubit sau simple cunoștințe. Lumea e foarte rea! Însă mereu gândeam că dacă eu exist , așa, cu ideile, principiile mele, cu siguranță mai sunt oameni care gândesc la fel ca mine. Această speranță m-a ajutat și mă ajută să mai cred în existența persoanelor bune.
    O zi frumoasă cu oameni adevărați în jur!

    Apreciază

    • Mulțumesc pentru comentariu, la capitolul -“Oamenii deștepți se învață pe greșelile altora, iar cei mai proști pe ale lor!” ….mda, nu cred că chiar și cei deștepți învață din afara, până nu te arzi singur nu îți dai seama de importanța lucrurilor, de morala ce o poți învăța și de puținul timp pe care îl ai! Așa că nu te pierde cu firea, oricum pe parcursul vieții – învățam și învățam! O zi cât mai frumoasă!

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: