Sări la conţinut

Gongul codrului…..

Gongul codrului singuratic pătrunde mai adânc în interiorul meu, al tău, al tuturor. E toamnă, un noiembrie în ceață. Fără soare. Dar cu culoare. Sunetele pustii ne îndeamnă să ne transformăm mai profund matricea sufletului, să visăm, să ne purtăm pe aripile stelare dincolo de gânduri și timp, să ne activăm impulsurile native uitate din motive involuntare pe care nu le putem îndepărta când vrem și să ne trăim viața, semeni unui covor așternut al miilor de frunze pentru a ține de cald pământului, pentru a proteja bulbii ce vor apărea în primăvară.

În această perioadă mă văd plimbându-mă pe alei, pe cărări bătute de pași singuratici și de suflete ce și-au spus povești în umbrele întunecate, mă văd privind spre felinare aprinse din parcurile pustii unde frumusețea a fost uitată, pesemne noi oamenii uităm că frumusețea lucrurilor mici ne oferă acea respirație naturală și involuntar ne dăruiește aripile care ne ajută la ridicarea noastră deasupra lumii să putem atinge stelele care sunt atât de frumoase în această perioadă. În perioada când codrul e gol și cerul e mai aproape de noi pe zi ce trece, suntem la un pas de îngeri, la o atingere de ceresc.

În această perioadă, când ploaia ropăie pe străzi simt cum trec prin mine izvoare cu apă limpede și se revarsă în marea sufletului, în acest timp în care toamna își cântă sorocul prin mine trec toate nostalgiile, în toate momentele autumnale, în melancolie feerică natura îmi desenează palete liniștitoare, îmi dăruiește un echilibru stabil, un sonet al ramurilor dansante, o chemare afectivă de care am nevoie pentru a dărui frumusețea sufletului meu sub diferite forme. Așa ca toamna, culori și valsuri gingașe. E acum o perioadă în care fructele îmi îmbată simțurile și natura îmi înălță spiritual dorința mea de a scrie, despre frumos și crizanteme, despre culoare și mușcate, despre ploaie și dorințe de mai mult, despre praf de amintiri și despre iluzii.

Mă plimb prin codrul înfrigurat de zilele plouate, ascult ultima muzicuță a frunzelor ce încă nu și-au făcut piruieta și practic mi se coace dorința de a dărui tot ce am mai bun în mine. Este ziua în care mă întâlnesc cu arta prin sunete, cu avântul ramurilor golașe și cu cenușiul. Dacă ați știi ce frumoasă este această stare în care te simți cu natura un tot întreg, acea senzație că ți-e părtașă la tăceri și chemări ale sufletului, ați încerca zi de zi să invocați ritualurile sunetelor naturii. Ați încerca! Nu știu dacă toți simțim la fel, dar eu așa simt!

Este ziua în care totul se găsește din plin, toamnă, codru, divin,… rămâne doar să întind mâna spre cer și să strig a fericire, pot doar să îmi apropii mâna în dreptul inimii și să îmi bucur sufletului cu ceea ce primesc zi de zi, pentru că sunt, așa, firească și fără rețineri, sinceră și cu nebunie în sânge, așa fără măști și cu dorințe să culeg zâmbete și apoi să le dăruiesc! Să împart! Zi de zi!

The most magical season of them all 🍂 @moonautumnmagic #moon #autumn #magic #magick #autumnaesthetic #fallSursa foto: pinterest.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: