Mai demult, într-un sat locuia un bătrân. Acesta era o pacoste pentru întreg satul, era întotdeauna supărat, nemulțumit, găsea ceva de care să se plângă și avea o fată tare morocănoasă. De când trăia în acel sat, totul devenise la fel de posomorât ca și vorbele bătrânului. Oamenii făceau tot posibilul să-l evite pe bătrân deoarece starea lui era molipsitoare. Și descuraja. El îi făcea și pe ceilalți să se simtă nefericiți.

Dar, într-o zi, când a împlinit 80 de ani, s-a întâmplat un lucru incredibil. Dintr-o dată, lumea a început să vorbească: ,,Bătrânul este fericit astăzi, nu se mai plânge de nimic, zâmbește și parcă chiar și fața i-a întinerit”.

Tot satul s-a repezit la bătrân și l-a întrebat: ,,Ce ți s-a întâmplat?” Acesta a răspuns: ,,Nimic special, 80 de ani am căutat fericirea, dar în zadar. Acum m-am hotărât să trăiesc fără căutarea, fără fericirea cea de care se spune, și doar o să mă bucur de viață. De asta sunt vesel acum”.

Morala poveștii: Nu căutați fericirea până la culmile albe, uneori ea e lângă noi în lucrurile cele mai mărunte, în cele mai simple acțiuni și oameni. Bucurați-vă de viață, zi de zi, primiți clipa așa cum e!

Sursa foto: pixabay.com

Publicat de Apostol Cristina

Vezi toate articolele lui Apostol Cristina