Sări la conţinut

E despre mine…

Fiecare dimineață este un nou început. De viață. De trezire. De acceptare. De primire. De iubire. De îmbăiere a sufletului cu armonia a tot ce ne înconjoară. De iluminare prin colorit. De plăceri ale existenței.

Și sunt începuturi ce au continuitate. Sunt și din cele în care, uitându-te de jur-împrejurul tău, te simți străin, nu te recunoști și nu te aduni într-unul singur. Tu. El și eu… Rămâi pe marginea dimineții, a nopții ce vrea să treacă și pe firul razei ce nu are curaj să vie, așa ca tine, ca mine, ca noi, plutim convinși fiind de injustețea zilei de ieri. Și nu știi încotro să o luăm. Nici măcar cu gândul. Nici măcar din voință. Nici măcar cu forța de a mai păși în față, un pic și încă un pic….Vezi ziua asta cu ce ne acoperă ? Fără folos îi este uneori lumina, deoarece prea mulți orbi, fără folos îi e cădura, prea multe suflete de gheață, fără folos uneori frumusețea, prea multe pleoape plioștite de nepăsare, fără de rost răcoarea, fără sens ropotul ploii. Fără un dor.  Pentru că atunci când caut alinare, strâng din dinți și îmi plec privirea și în mine mă întorc. Mă întorc acolo unde sunt eu și sufletul meu. Acolo mi-e bine.
Și nu mai înțeleg nimic, dar nimic, din noaptea ce se năruie și din ziua ce își cere dreptul. Gândurile – într-un colț de lume, eu – refuzând puterea să strig.

E toamnă. O simfonie care-mi valsează gândul la fel cum frunza rătăcește de pe ram. Azi frunzele rămân neobservate din pricina atâtor fețe îmbujorate și a chipurilor zgribulite. Din pricina prea multor înțepături de frig și a acrobațiilor ce le fac ultimele raze de soare. Azi e despre gânduri fugare și astenii ce trag la pământ. E despre fulare groase și mânuțe neastâmpărate ce vor să scrie….E despre mirări și nerăbdări, despre insomniile de astă-noapte, despre speranțe – unele împletite cu zâmbet, altele cu lehamite, e despre ochi ce suspină și lacrimi uscate pe obraji. E despre mine…

Țes iluzii. Încă din zori. Străbat drumul spre necuprins de mii de ori îmbătându-mă cu parfumul și pastelurile toamnei, rătăcind cu ciorile în al lor zbor. Și văd, de această dată toamna e mai spectaculoasă. E mai altfel și mai aproape de casa sufletului meu…privesc pe geam și contemplu, nu mă costă nimic să ascult, deci, ascult, cum inima îmi bate și gândurile se scriu, plonjez cu penița și memorez emoții ce într-o altă dată îmi vor părea ceață… într-o dimineață de toamnă, într-un octombrie roșu…redau vorbe din suflet pentru suflete rătăcite….

Photography women nature walks 61  ideas #photographySursa foto: pinterest.com

7 comentarii »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: