Sări la conţinut

Ale toamnei…

Ale toamnei chipuri, un fel de neastâmpăr, aici și acolo, și oriunde. De la tristețe, agonie, zâmbete, curaj, încredere și redescoperire, de la oameni frumoși, la ochi pierduți, de la lupte la a rămâne așa, purtat în deriva norilor, de la trecere la dorință de viață. De la chipuri cioplite în piatră până la modelare de emoții. Toate astea păstrare sub venele unei frunze.

Ale toamnei zile, cu aerul mai rece și cu vânt mai răscolitor, cu aburi care adie ușor și razele de soare care nu mai au putere, care înțeapă de obraji și te strâge în menghina înfrigurării. Mda, sunt zilele mai scurte și golul mai pustiu, cu suflet neștiutor și minte mai încâlcită, cu inimă căutătoare și dorințe la doi. E toamnă în calendar… și frunzăresc.

Ale toamnei nopți, cele în care îmi dau restart, în care vreau să schimb și mai multe, acele seri în care îmi caut alinarea în brațele unui el care îmi promite viitorul. Ale toamnei nopți îmi încarcă suflul, îmi dezvoltă curiozitatea și mă umplu de e un convoi literar, mă fac să sper că voi reuși să îmi viseaz visele cu ochii deschiși.

Ale toamnei culori, plăcerea unui pictor, intonația unui fotograf, o bucurie a retinei și o explozie vizuală. O plăcere ce îți străpunge instinctul de a memora, de a păstra vie acea nuanță de orange, de maro, de combinații fel de fel de roșiatic, de verde în toate tonurile frumosului, divinului și nefirescului. O armonie între natură și universul ce zace în noi. O sarcină a unui idealist, o aventură într-o poveste trăită pe viu….

Ale toamnei frunze, aranjamente și căderi maiestoase, semenea unui dans, unui vals ce ne dansează anotimpul, ce ne completează în frumos ziua. Sunt surprinsă de grația cu care ne trezește toamna, cu aura sa viu colorată și timiditatea cu care se așterne în covorul așteptării. Frunze, celea care au purtat în ele verdele începutului și artistul din spatele scenei. Celea care au îmbrăcat goliciunea și celea care dezgolesc prin neputință.

Ale toamnei flori, culori și ultime mirosuri, o încântare pentru un parfumier și o surpriză pentru cei ce pur și simplu admiră. O candoare ce numai toamna ni-o poate da. O pudicitate care ne face să privim natura din alt unghi, sau pur și simplu s-o observăm, să-i dăm valoare, s-o întipărim în valma memoriei și să o păstrăm în suflet. Să iubim a flori și a culoare, să prețuim a toamnă. Pentru că e mult prea frumos…

Ale toamnei gutui, un vers al copilăriei și o amintire a celor mai intime momente cu cei dragi, o pledoarie a tot ce înseamnă dorință de a fi copil… (galbenă gutuie, dulce amăruie… lampă la fereastră, toată iarna noastră).

Ale toamnei ploi, ce-mi plâng tristețea și îmi ascund lacrimile ce zac uscate pe fața-mi pictată de vreme. Și mi-s dragi, îmi sunt părtașe la multe necazuri și la multe descărcări, îmi sunt muze a versurilor și a jurnalelor de suflet. Ploile, îmi sunt izbăvire și curățare, îmi sunt sfătuitoare și intimitatea de care am nevoie. Doar ploile… și toamna golașă.

Ale toamnei vânturi, ce bat în geam semenea unui îndrăgostit dornic de aventură, semenea unui Romeo ce îmi dă întâlnire, semenea unei chemări ce nu așteaptă amânare, semenea unei dovezi că nu sunt singură. Natura mă cheamă, mă vrea în sânul ei, în tabloul ei.

Ale toamnei treceri, ce se trec. Se duc. Se lasă, ne lasă. Ne golesc și se distanțează de notele unei vieți în plină piesă. Rămânem așa, fără o continuitate, dornici de un final, de o acțiune în nuanțele noastre, însă nu avem parte.

Ale toamnei bănci goală, mai pustiite decât sufletul meu. Răcoarea parcă trece prin mine, o senzație care mă face să mă afund în propriile gânduri. Să mă caut, să mă ascult, să mă asemui precum o toamnă, ce lasă în urmă și merge înainte din nou și din nou…

Ale toamnei zâmbete gândesc, ele nu te mai lasă să bucuri, să te trezești, sunt înghețate în frigul de început și ascunse în negura nopții. Ai putea să râzi, să urmezi fluierul bucuriei, dar refuzi, te strângi în propriile brațe, îți iei o haină mult prea mare și încerci să fii și tu parte din firescul atât de confortabil….

Ale toamnei presentimente sunt difuze, uneori mi se citește asta pe față, uneori le găsiți pe aici; e toamnă, și nu e la început, e octombrie roșu… e vers, e proză, e vorbe din suflet pentru suflete tomnatice …

🍂☁︎·̩͙✧ 𝐩𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐞𝐬𝐭 | @𝐝𝐞𝐯𝐢𝐥𝐢𝐬𝐡𝐥𝐚𝐮𝐠𝐡 -  - #GenelSursa foto: pinterest.com

 

3 comentarii »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: