Sări la conţinut

Liniștea și ploaia…..

E liniște azi…..doar picăturile de ploaie pot și știu să o spargă…..alene își semnalizează prezența. Își sintetizează dansul. Iubind ploaia, privind-o, ascultând-o, lăsându-ne în voia ei, putem învăța să trăim fiecare moment cu mai multă profunzime, într-un fel mai prezent…. mai aici decât acolo, mai spălați de prejudecăți și mai curați interior, mai vii de visare și mai înrourați de ceea ce înseamnă natură. Și, iubesc ploaia mai mult decât orice, doar acum ascultând valsul solemn al naturii ce se perindă prin geam mă asemui cu ea, cu liniștea și profunzimea, cu stropii ce se unesc în una și cu căutarea lor, cu atingerea cerului cu pământul și cu melancolia. Sub norii gri și picăturile de ploaie am gânduri o mie și o izbucnire sufletească ce caută să scrie. Pentru că uneori îmi este chiar și mie greu să îmi găsesc cuvintele potrivite în fața unei emoții atât de mari cum este cea pe care o simt când vine vorba de ploaie, am căutat o stare, o potolire a dezaltării ce mă cuprinde atunci când sunt una cu picurile răzlețe și cu tunetele ce-mi provoacă doar dorințe de nou, de dezlănțuire, … am căutat dezliterarea.

Ploaia are atâtea puteri: ea ne poate da energie, melancolie, speranță sau un moment de meditație tăcută. Ea ne invită la lentoase, la introspecție, la aprofundarea propriilor vise, la îmbogățira vieții spirituale. Purtătoare de semnificații, ea e întru totul o ființă aparte: are un corp, o voce, un suflet. Ploaia e punctul de rezonanță în care se întâlnesc două infinituri: microcosmosul și macrocosmosul. Pacea și patosul. Firescul cu divinul. Viața și trecerea. Omul și divinul.

A tremura de plăcere sub o ploaie cosașă e o experiență de neuitat. Suflul ei. Al meu. Respirațiile ce-ți amintesc voluptatea. La fel ca focul și patima, apa poate fi paradis sau infern, plăcere și descompunere. Dar, în general, ploaia purifică: nu numai corpul sau pielea, ci și inimile noastre, ne golește gândurile și ne curăță de neputință. Ploaia ne reîmprospătează, ne readuce la viață. Ne strigă în chemarea naturii. Ne îndeamnă să îmbrățișăm tot ce vine prin castitate și vindecare, prin frumos și nevinovăție, prin sufletist și cuvinte dulci. Ploaia poate fi o lecție, un început, priviți-o, admirați-o, învățați!
Primesc liniștea și ploaia și îmi trăiesc momentul….a frunze, a frig, a toamnă.

Resimlerin DiliSursa foto: pinterest.com

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: