Astăzi am găsit o istorioară care m-a surprins până la lacrimi, duioasă și cu o atingere sentimentală puternică această povestioară mi-a amintit încă o dată că trebuie să ne iubim, să ne apreciem, să ținem la cei pe care-i avem alături și mai ales să punem valoare pe ceea ce fac ei pentru noi. Deci, spor la citit, sper că o să vă placă și vouă la fel cum mi-a plăcut mie…

****

Era odată un băiețel, care cât mergea și stătea la școală, își ținea mereu pumnul de la mâna stânga închis. Când îl asculta învățătoarea, se ridica și răspundea țînându-și pumnul strâns, scria cu dreapta, iar pumnul de la mâna stânga tot bine închis și-l ținea.
Într-o zi, și pentru a face pe plac celorlalți elevi, învățătoarea îl întreba de ce stă astfel.
Băiețelul nu voia să răspundă, dar la insistentele învățătoarei și mai ales pentru a-și mulțumi colegii de clasă, se hotărî să-și dezvăluie secretul.

– În fiecare dimineață când plec la școală, mama îmi dă în palma stângă un sărut, iar apoi, închizându-mi mâna îmi spune zâmbind: „Puiule, acesta e darul meu pentru tine!” De aceea țin mereu pumnul închis, înauntru se află sărutul mamei mele!

Autor: Bruno Ferrero

Sursa foto: pinterest.com

Publicat de Apostol Cristina

Vezi toate articolele lui Apostol Cristina