Sări la conţinut

Întâmplător!

Uneori suntem chemați de glasuri neauzite. Uneori suntem trecători printre alți călători. Uneori oamenii se întâlnesc. Aparent întâmplător. Aparent fugar. Aparent la timp.  Aparent fără a înțelege predestinația. Aparent fără un început sau un sfârșit. Aparent, toate aceste ciocniri nu sunt întâmplătoare, în schimb sunt minunate. Ironic, oamenii se și mai pierd. Și doare. Uneori avem și desprinderi de aripi, de suflete, de aparțineri. Aparent pentru totdeauna. Dar cine știe? Și, ironia sorții, noi nu trebuie să știm ce menire are fiecare persoană din viața noastră, însă trebuie să rămânem deschiși pentru tot ce ne oferă fiecare întâlnire, fiecare privire fugară și zâmbet zglobiu. Claritatea nu o putem găsi acum, viața e o balanță în care se pun și acumulările și pierderile, și fericirile și tristețile. În schimb, nimic nu e întâmplător. Nicicând! Toată viața noastră este o interacțiune. Ne adunăm în labirintul vieții chemați fiind de sufletul nostru fugar care cere uniune. Aparent fără direcții. Aparent fără dorințe. Însă acolo în univers este o chemare pentru noi toți pentru a fi un tot întreg. Oameni pentru oameni, suflet pentru suflete, fărâme de paf de stele într-u iubire. Şi… noi ştim cât de greu este să fim departe unul de altul, desprinși pe bucăți, rupți de conexiune, de realitatea unei coagulări spirituale, ştim că doar prin iubire şi căutări vom putea ajunge la ceea ce ne dorim și la ce tindem. Uneori oamenii se întâlnesc. Uneori oamenii pleacă. Uneori, oamenii mai și rămân. Uneori oamenii se caută. Uneori se cheamă. Uneori oamenii chiar se iubesc. Chiar se divinizează. Uneori iubirea din oameni e chiar sinceră. E îndrăgosteală curată. Uneori oamenii trăiesc a viaţă şi viaţa îi iubeşte. Ai zice întâmplător. Ai zice evident. Aparent la timp sau în detrimentul vremii. În balanța anilor sau împotriva orelor. Cine știe?…. E o predestinație sau o apocalipsă a gândurilor. În realitate însă, nimic nu poate fi întâmplător, totul este o istorisire scrisă undeva între galaxii, între lumi, între cer și pământ, între dorințe duse la extreme, între iubiri ce au cunoscut extazul, departe, departe, în sufletele care știu să nască frumosul, să crescă omenia, să primească omul și viața în toată splendoarea ei, să clădească pas cu pas poezia și visarea. Acolo unde nimic nu e întâmplător….acolo unde hazardul a ştiut să redea povestea, acolo omul își găsește pacea, acolo unde nimic nu e la voia întâmplării eu, tu și ceilalți se caută, în mulțime și peste tot în dorința de a fi parte la un tot întreg! În pofta de a fi părtaș la un dor!

nature love | broadwalk | ocean | outdoor adventure | unique exoerience | Fitz & Huxley | www.fitzandhuxley.comSursa foto: pinterest.com

2 comentarii »

  1. „fărâme de paf de stele într-u iubire”
    Mai diafan de atat nu se poate!
    Stelele lumineaza iubire, fericire, extaz.
    Praful de stele emana emotie si mister, magie si speranta.
    Iubirea macina raul si framanta binele spre un aluat dospit, crescut in armonie, al vietii dar

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: