Sări la conţinut

Ce ni se spune….

În fiecare zi ni se spune să ne urmăm visele, să facem ceea ce ne place. Să înaintăm orice ar fi. Să fim luptători. Să fim pozitivi. Să nu cedăm. Și încă ce mai apropouri……Nu neg, e bine să ne alimentăm vizual cu articole motivante, dar ce facem atunci când sufletul e plumb? Când nici cea mai banală zicală sau citat nu-ți inspiră nici un gram de bucurie, ce faci atunci ? Plângi sau totuși înaintezi? Urmezi cuvinte de încurajare sau te izolezi în bula deziluziilor? Te bucuri de simplu fapt că ești astăzi aici sau încerci să aplici teoriile pe care le fac majoritatea? Asculți sau te lași ascultat? Mergi după slova celor ce se cred mari cuvântători?

Pare atât de simplu câteodată să spui: urmează-ți visul! Ni se spun uneori cuvinte atât de mărețe de zici …floare la ureche, pot face și pe asta! Dar uneori simțim că trebuie să o luăm în direcția opusă. Sau pur și simplu să stăm pe loc. Nu pentru a nu face nimic ci pur și simplu pentru a ne da răgazul de a vedea altceva, nu cum zic alții. Nu cum ni se spune…..nu pentru a juca în struna mulțimii, nu ca toți. Unii dau dovadă de mai mult curaj, alții de mai mult tupeu pentru a se face văzuți și auziți, dar nu toți sunt la fel, uneori suntem victimele circumstanțelor, a educației, a temerilor, uneori ne place ceva, dar în același timp ne este și frică să acționăm. Clacăm din neștire, iar uneori ne și mai sabotăm. Dar asta nu înseamnă că nu putem fi parte din mulțimea de oameni care visează cu ochii deschiși. Veșnica frică de ce vor spune alții, ce ni se impune într-o manieră sau alta, de ce ni se cere sau ce ni se bagă pe gât cu forța ne dă angoasa ne nereușită, de o neliniște care ne face să ascundem magia din noi, și de pune mereu în fața întrebării, ce se va întâmpla cu noi, azi, mâine, voi putea fi mai mult de atât, dacă vom reuși sau nu, iar lista poate continua le nesfârșit.

Pe parcursul anilor am auzit mai întâi de la părinți impuneri care ne-au direcționat fie spre bine sau cine știe, am fost parte a unei lumi care sa înclinat în direcția vântului fără a lupta pentru o părere sau o idee. Trist dar adevărat. Ni sa creat o normă de docilitatea care ne-a îngenuncheat de cele mai multe ori. Astfel am fost mereu în căutarea unei voci care să ne domine, să ne îndrume într-o direcție pentru că am crezut că această subjugare e una care ne eliberează de răspunderi, dar oare e așa? Nici gând, e doar o iluzie a faptului că noi suntem lipsiți de griji majore, de fapt e o înrobire a spiritului nostru, și credeți-mă, fiecare are ceva de spus, fiecare are ceva de oferit, fiecare are un vis și o dorință de a fi om în pofida la toate. Odată ce începi să realizezi că tu poți să pui în practică acea idee, acel perimentru în care te simți stăpân, oricât de deplasată ar părea pentru alte persoane, vei începe să-ți dai seama cât de puternic/ă ești, pentru că ai avut curajul să iei atitudine și să faci ceea ce ai visat, în ciuda vorbelor, a contradicțiilor din exterior, în detrimentul celor care te-au vrut prins în mrejele unor „stai să te învăț cum se face”.

Ne confuntăm zi de zi cu tot felul de oameni, lucruri, păreri împărțite, blocaje din exterior, mai mari sau mai mici, însă atitudinea contează. Dacă alegi să începi ziua cu zâmbetul pe buze și să te concentrezi pe vocea interioară, nu pe trânbițarea fără sens, să vezi cât de bine o să-ți meargă. Și nu trebuie să mă crezi.. Încearcă!

woman running in sunsetSursa foto: pinterest.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: