Sări la conţinut

Am rămas fetița care a visat pentru alții….

E timpul să mă întorc la mine. Când, acel ceva pe care mi l-am dorit întotdeauna, s-a transformat în ceva de care nu știu cum să mai fug. Când acel suflet pe care l-am păstrat cu sfințenie e rupt și sfârtecat fără păreri de rău, îmi zic, e timpul pentru mine. Și încă mai sunt acea fetiță care a visat pentru alții, acel ghemotoc cu chip care a căutat în fiece înfățișare o nădejde, o mulțumire, o aprobare, o iubire. Da, sunt acea făptură strânsă acum în coconul amintirilor târzii care cere răpunsuri, de ce?….și, pentru cine?

Am rămas cu cicatrici deschise, cu răni a vorbelor și indiferențelor, am rămas în trecut, oricât de mult nu aș vrea să mă rup de el. Am rămas efemeră. Și mi-aș zice acum, de ce nu am rup firul deziluziilor să mă simt eu bine în pielea mea?, de ce nu am luptat cu toate armele mele de copil pentru a mă forma o învingătoare?, de ce nu am înaintat cu capul sus, dar am fost învățată să nu-mi văd de lungimea nasului?, de ce am fost umbra unor educații ce învață să fii dar să nu aparții?, de ce am trăit în visare pentru ei, și pentru nimeni?, de ce nu m-am exprimat? Uite așa distrugi un om, încă din fașă, uite așa distrugi un vis, trăindu-l pentru alții.

Mi-e trist să mă gândesc la ce am pierdut în necunoașterea posibilităților mele, în estomparea dorințelor ce ard ca torța și a viselor ce vor să fie trăite. Am deliberat anii, dar cu ce preț, cu ce folos? Oricum rămân o umbră a unor trăiri nefinisate, a unor ținte greu de palpat și a unor aspirații care le-am lăsat în voia copilăriei. Am rămas acolo, în trecut să visez pentru alții în neputința de a mă spăla de greșeala care mi-a fost băgată sub piele, cu forța. Dar, e timpul cred că trăiesc pentru mine, să mă întorc cu fața spre cine am ajuns aici și acum, să trăiesc fie măcar pentru o zi, ca fluturii, din plin, frumos, colorat și pentru a mă bucura cu fiece por. Pentru că acum îmi permit să nu mai am ceața umbrelor ce mi-au înnegurat visarea, sunt acum mai vie ca niciodată. Mai împlinită! Astăzi nu caut răspunsuri, nu mai răscolesc în valma vremii, nu mai cer atenții, acum vreau să profit de soare și de începutul de toamnă, pentru că știu că fiecare dintre noi a pierdut un vis, a ajuns „pata” unui adult și a pierdut bucăți din el cu fiece an în care s-a jertfit în numele unei cauze anume. Fiecare dintre noi a avut de pierdut dar și de câștigat. Fiecare dintre noi a suferit dar a și învățat. Chiar și eu…..

silenceSursa foto: pinterest.com

6 comentarii »

  1. Dacă tot se simte briza toamnei, atunci n-ar fi rău să visăm, voi femeile mai mult, și să învățați ceva de la noi, băieții, să mai stați din când in când si cu capu-n nori, noi ne pricepem la asta si avem in gena noastră să nu ne prea pese de ce sa întâmplat, de ce n-am câștigat la loto, de ce aia si aia, nouă nu ne pasă, mergem înainte ca bou, tarand „plugu” vieții după noi, dar ne avantam inainte cu tupeu..
    Așa că măcar putin, uitați de-a vă mai plange trecutul și prezentul și mai aruncati-vă putin cu capu-n nori, e așa de bine..
    O Toamnă frumoasă și rodnică pe toate planurile îți doresc !!!

    Apreciat de 1 persoană

      • Da, măcar din când în când ar fi bine să mai ieșiți din rutină !
        Depinde acum și de fiecare ce bărbați au in jurul lor, pentru că sunt uni dintre bărbați care știu și vor să-ţi scoată jumătate lor din „priza” treburilor, dar sunt uni care nu le scot niciodată, iar atunci trebe să știți voi să aveți grijă și de voi, fără interventi din exterior..

        Priviți cu atenție felul nostru !
        Incepe meciul de fotbal, pe cei mai mulți îi doare-n spit de ce se întâmplă in jurul lor, bere, semințe și fără stres și grijuri..
        Când îi vorba de prietenii, la fel, îi doare la bască dacă sa terminat painea de pe masă, sau fierbe laptele până se umflă ca ciuperca de la Hirosima, nu ?

        Noi privim lucrurile in ansamblu, nu ne preocupă nimicurile, pe voi vă preocupă că ați văzut cum umblă un purice pe marginea urechii de la pisică..

        Noi ar trebui să învățăm de la voi si să ne mai dam jos dintre nori, iar voi să învățați de la noi, iar din când in când să va lăsați și voi duse de val, îi greu, nu cred !?

        Hai, Cu Bucurie Înainte !!!

        Apreciat de 1 persoană

      • Drăguță intervenție, sunt cu zâmbetul pe buze la propriu, gândurile acestui articol e mai mult o transpunere în trecutul meu, care cumva ma marcat să-l port cu mine…ca să fiu mai explicită, o educație strictă și fără abateri….care m-a făcut poate prea sensibilă, dar m-am autoeducat din totdeauna!

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: