Sensul vieții!
Sensul vieții!
Ecouri moarte în surdine reci,
Tresar fără răspunsuri
Aidoma a unei vieți,
Plutesc în valma minții.
Și parc-aștept o-nstrăinare,
De tot ce-nseamnă viață,
Și parcă-s vie fără sens
Și nu mai am dulceață.
Mi-en mia oară-ndurerată,
Suflarea dar și inima,
Și când eu scriu, ca în deșert
Mi se usucă lacrima.
Pășesc fără să am o cale
Și nu mai am direcții,
Aici și parcă-n depărtare…
Îmi caut sensul vieții!
Nu știu, poate o să-l găsesc
Mi-e neclară soarta,
Aici, acum mărturisesc,
Aștept să mi se iartă…..
Tot ce-am făcut fără un sens,
Fără o împăcare,
Tot ce a dus la plâns intens,
Și grea încercare.
Și nu mai scriu eu prelungiri
A unor bizare gânduri,
E tot ce-a fost, dezamăgiri….
În aceste triste rânduri!
Sursa foto: pinterest.com
