Reușita. Povestea unui iepuraș!
Trei iepurași se plimbau prin pădure. La un moment dat unul dintre ei cade într-o groapă destul de adâncă. Cei doi iepurași de pe margine au început să se agite și să strige:
– Vai, acolo o să rămâi, nu o să reușești niciodată!
Iepurașul căzut în groapă începu să se căznească să iasă. Începu să se zbată și să se agațe de margini în dorința disperată de a ieși din groapă. Cei doi iepurași rămași la suprafață, niciodată nu mai văzuseră un asemenea necaz și erau siguri că iepurașul căzut nu o să reușească niciodată, astfel că au început să-i spună iepurașului:
– Nu o să reușești niciodată!
Pe măsură ce iepurașul încerca mai mult, ei repetau același lucru, ei se învârteau împrejurul găurii și mai tare și îi spuneau că nu o sa reușească niciodată! După zeci de minute în șir de strigături și încercări, iepurașul reuși să iasă. O așa grozăvie iepurașii nu mai văzuseră până atunci și-l întrebară:
– Vai iepurașule, dar cum ai reușit?
– Am reușit!
– Ai reușit, dar cum?
– Am reușit!
– Măi iepurașule tu nu înțelegi ce spunem?
– Am reușit și vă mulțumesc pentru încurajări, fără voi nu aș fi reușit niciodată!
Iepurașul nostru cel căzut în groapă era surd. El nu auzise cuvintele nici o clipă și a interepretat strigătele și agitația de pe marginea gropii drept încurajări. Iepurașul probabil că nu ar fi reușit niciodată dacă ar fi auzit descurajările de pe marginea gropii, și-ar fi pierdut demult orice dorință de a mai încerca, deoarece cuvintele de umilință și deznădejde te fac de cele mai multe ori părtaș la propria cădere. De fapt ca și în viețile noastre… sau nu e așa?
Sursa foto: pinterest.com
Să înțeleg că, uneori, e bine să fim surzi? De acord.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da. Doar cât să nu primești în urechi descurajarea ori răutatea. Și orbi cât să ignorăm urâtul.
ApreciazăApreciat de 2 persoane