Sări la conţinut

Pierdem vreme…..

Ni se scurge din clepsidra vieții timp, suntem neutri la fulgerele ce se trec și la apusurile ce se ridică, suntem ironic de nepăsători la ce se petrece în jurul noastru apoi parcă loviți de o forță aparte ne gândim…. cum ar fi fost dacă…? Amuzant, nu? Uităm a trăi viața apoi ne mai și punem întrebări. Și cât de multe semne de întrebare nu ar apărea, nu ar exista, viața merge înainte, timpul tace și trece…..oi fi eu sau tu nesiguri de ce a fost, nu mai poți întoarce nimic. S-a dus. Și să recunoaștem, nu cred că ne mai permitem să-l pierdem gândindu-ne cum ar fi putut fi viața noastră dacă luam sau nu o anumită decizie, o altă direcție, sau cine știe ce altceva în detrimentul a ce a fost.

Acțiunile, faptele, deciziile pe care le-am luat sunt bun luate. Nu mai poți șterge cu buretele bucla timpului. Nu mai poți renega ce deja e pecete în amintire, în suflet, doar primește, cu bine și cu mai rău. Unele lucruri nu le putem schimba, cât nu ne-am dori, le-am făcut din neatenție sau din greșeală, însă s-au trecut, însă expresia….cum ar fi fost dacă…..e de prisos, uneori ar trebui pur și simplu să mai renunțăm să ne batem ca peștele pe uscat, ar fi bine să nu ne mai măcinăm cu ideea de a încerca să schimbăm fapte și lucruri care nu pot fi sau care nu mai țin de noi. Bineînțeles că și eu ca și mulți alții aș vrea să pot schimba câte ceva, dar mai apoi….ce aș da să mai fug în timp și să mai corectez pe ici pe colo, dar la ce bun. Tot greu mi-a adus învățăminte, toate schimbările m-au făcut rezistentă, toate urcușurile m-au făcut mândră, iar toți oamenii toxici cumva timpul a avut grijă de ei…..la ce folos să mai caut fire de care să mă prind. Și îmi dau seama că viața fiecăruia dintre noi este așa cum este tocmai datorită deciziilor pe care le-am luat de-a lungul timpului, indiferent care au fost acestea.

De ce să pierd timp gândindu-mă cum ar fi fost dacă…?…nu, nici nu am de gând. Mi-e prea dragă viața la prezent! Și știu că nimic nu este întâmplător. După cum îmi zicea mama, „după fiecare ploaie vine și soarele, după orice furtună un minunat curcubeu”, așa și am primit viața, cu detoate. Și asta m-a călit, m-a făcut puternică. Pe oameni i-am primit cu brațele deschise, și am știut că mai devreme sau mai târziu voi învăța câte ceva de la ei, vor fi sau o neplăcere sau o binecuvântare. Și nu m-am greșit. Și poate au fost momentele mele de slăbiciune în care mă mai purta valul iluziilor trecute….însă am alungat orice temere, deoarece fără trecut n-aș avea prezentul, iar fără prezent nici o speranță la viitor.

Așa că am învățat să apreciez totul așa cum este, înainte să devină prea târziu, iar târziul prea apăsător. Oricum ar fi viața mea, a ta, a ei și a lui, sunt sigură că fiecare dintre noi are alături pe cineva întotdeauna, pe cineva care indiferent de vreme ne este alături, pe cineva care scoate din noi ce-i mai bun și care ne șterge orice urmă de…cum ar fi  fost dacă……

Photo

Sursa foto: pinterest.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: