Sări la conţinut

Dragă inimă….

—Dragă inimă, de ce mă ții trează nopțile, de ce îmi alungi visele, pentru ce îmi reverși atât de multă durere pe trupu-mi firav? De ce?

—Dragă inimă, de ce îmi umpli dar și-mi dezgolești pustiirea a tot ce înseamnă „eu”?

—Dragă inimă, la ce stație te vei opri oare?

—Dragă inimă, la ce zbucium mă vei supune?

—Dragă inimă, câte nopți nedormite îmi vei dărui? Draga mea, câte ecouri îmi vei reda în surdină?

—Dragă inimă, câte culori îmi vei desenat în suflet, și câte o să mi le încurci, câte lucruri îmi vei aduna și câte mă vei lăsa să le pierd?

Și vreau să știi………

—Dragă inimă, chiar dacă te-au înrobit ai depășit, ai pulsat bucurii și emoții vii……ai pulverizat stropii unor trăiri și a unor extensii de euforii a vieții!

—Dragă inimă, deși ai obosit atât de mult, mai iubești încă, uneori mai mult decât s-ar cere, mai mult decât am visa, mai intens decât ar scrie orice vers.

—Dragă inimă, chiar dacă ai căzut din nou și din nou, îți reverși încă iubirea, ca pe o sevă necontenită.

—Dragă inimă, luminează……..

—Dragă inimă, în pofida la oamenii care te-au făcut bucăți, tu te zbați pentru ei, pentru idealurile lor, pentru suferințele lor, pentru uniune și pentru mine…..

—Dragă inimă, chiar dacă sângerezi, tu încă tresari chiar dacă știi că vei ajunge epuizată. Încă speri. Încă suspini. Încă încerci.

—Dragă inimă, chiar dacă viața ți-e pelin tu ajungi să faci din nimic zahăr. Faci dulceața amintirilor și aroma anilor. Faci culoarea vieții și tonurile a tot ceea ce ne înconjoară.

—Dragă inimă, tu chiar ești clăditoarea înclinațiilor mele, a gândurilor ce-mi bântuie nopțile și a tuturor cuvintelor încă nerostite. Inima mea ctitor.

— Dragă inimă, încă liniștită, încă plină de bunătate, încă cutremurătoare, încă senină, încă vie.

— Dragă inimă, m-ai învățat să iubesc în atâtea feluri și în tot atâtea feluri ai suferit. Dar ești și ai fost o învingătoare!

— Dragă inimă, mi-ai arătat care e calea ta și totuși de ce te zbați cu temere când ceva nou îți bate la orizont, de ce suspini după iubiri de poveste și de ce cauți alinare. Da, tu mi-ai arătat ce înseamnă să îți amintești și mai ales să ai ce.

—Dragă inimă, de unde le știi tu pe toate? Oare cum le poți așeza pe toate la locul lor? Cum ai virtutea de a face față chiar și atunci când simt că nu-mi aparțin?

—Dragă inimă, tu, cea care îmi ești dulceața dar și zbuciumul, tu, cea care ești puterea dar și slăbiciunea, cea care îmi ești emoția dar nu și rațiunea, tu, parte din mine, bucata mea cea mai vrednică, cea mai prețioasă și ticluită din oglinda ochilor mei, a dorului și al pasiunii mele pentru viață!

—Tu, dragă inimă……..

Sursa foto: pinterest.com

 

6 comentarii »

  1. Felicitari din suflet pentru gândul atât de frumos!
    Inima noastră e o gradina in care cresc cele mai frumoase flori din lume, așa cum îmi place mie sa spun. Odată descoperita și înțeleasă, o viață nouă poate să înceapă. Înveșmântata in raze de mângâiere, credința, iertare, dragoste necondiționată și recunoștință, inima va fi zi de zi triumfătoare in luptele noastre cu limitele.
    Minunat! ^_^ :*

    Apreciat de 2 persoane

  2. … Foarte frumos scrii,draga mea. Inima noastră este o eroină…suporta de-a lungul timpului multe vise căzute si răni ce le suporta fara sa se revolte,plânge mereu in tăcere cand nimeni nu o aude. Iti multumesc pentru aceasta confesiune facuta inimii si pentru inspirație. ❤❤❤❤

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: