Oamenii ca cărțile….

Stau uneori și admir oamenii, înalți și scunzi, frumoși și mult prea frumoși, plăcuți și îngândurați, rapizi și mai înceți. Am momente în care privesc o persoană, și îmi vine să o asemăn cu o carte. De ce?….mă explic. Am văzut cărți fel de fel, ca și oameni, cărți la care doar coperta este răpitoare, interesantă sau țipătoare și îmi atrage atenția sau mă uimește până la epuizare. Aceste cărți de obicei nu conțin multe pagini și se citesc cu viteza luminii, iar acțiunea cum vine așa pleacă. De fapt, ca și oamenii…..

Mă ciocnesc și de cărți obișnuite, însă cu un titlu extrem de acaparator, așa și cu oamenii, îi vezi simpli, dar când deschid gura nu te mai saturi, îi vezi povestitori și plini de o sinceritate ce te marchează. Și tot ai sta cu ei. Sau mai sunt și cărți cu sute de pagini, de care nu mă potolesc până nu le citesc și stau zile sau ore în șir doar să aflu cât mai multe, dar coperta nu promite multe, nu e promițătoare cum sunt altele. Unii ar lăsa totul baltă. Așa cum de multe ori judecăm și pe oameni după aparențe, fără a le acorda o șansă să spună ceva sau să arate de ce sunt în stare. Și cu părere de rău de foarte multe ori așa alegem să facem. Am întâlnit cărți cu citate focoase, pline de dogme înțelepte, dar șirul rândurilor nu se perindau cu textul inițial, am întâlnit oameni care au spus cuvinte mărețe, au făcut promisiuni cu de-a valma dar au trișat în a fi oameni cu adevărat. Am întâlnit cărți care parcă m-au prins parcă nu, s-au lăsat cu greu citite, le-am lăsat undeva pe drum, apoi am revenit la ele, mi-au captat parcă atenția, apoi sau îndepărtat. Și uite așa am ajuns la alte cărți, alți oameni, alte coperți, alte personalități frumoase sau mai puțin, la alte povești, la alte ecouri. Am fost și eu judecată după copertă, sau poate după conținut, cine știe, cert e că studiindu-mă unii au picat examenul, și eu nu l-am dat la rândul meu. Așa e în viață……cu bune și rele.

Și nu putem nega că de cele mai multe ori oamenii seamănă destul de bine cu o carte. Avem un început, o poveste de spus, un conținut închegat, o experiență, tristeți, patimi, gânduri, emoții, o viziune presărată cu nenumărate cuvinte scrise negru pe alb, pagini puține sau mai multe cu întâmplări fericite sau file legate de suferință, frici, îndoieli, curaj, secrete, furii și dezamăgiri. Oameni ca cărțile. Iar uneori nu putem cuprinde totul într-o carte, facem scurtături, alegem esențialul, căutăm ceea ce ne leagă, mai și omitem ceea ce nu ne place și ne credem învingători atunci când înțelegem că am ales o carte, sau o persoană potrivită. Nu-i așa? Eu încerc să fiu un om bun. Poate nu fac nimic remarcabil, dar ceea ce fac este esenţial…..și aleg să fiu un scriitor pozitiv al poveștii mele existențiale, să-mi sculptez propria cartea după un mod cât mai memorabil……

Vorbe pentru suflet, suflet în vorbele mele……

Sursa foto: pinterest.com