Când sunt îndrăgostit, mă interesează orice mişcare, sunt de-o atenţie ieşită din comun, la toate mi­cile detalii, care ştiu să ascundă mari secrete, ex­plorez noi teritorii de geografie luxuriantă. Un bărbat găseşte la o femeie fel de fel de locuri cu senzori agili, agitaţi de spaime şi deziluzii, haruri străvezii de care ea habar nu avea până atunci. Dar pentru asta trebuie să ţii la o femeie, să o iubeşti. Femeile au imens de pier­dut, dacă nu sunt iubite cu adevărat. Eu am avut şi no­rocul unor femei foarte inventive erotic. Le recunosc imediat în mulţime, după un anumit zâmbet, după un simplu gest. E un noroc ăsta, să dai peste o femeie adevărată, care să fie şi tandră, şi foarte deşteaptă, nea­părat deşteaptă, dar şi un pic golănoasă, să aibă şi puţin sictir. Femeia e o nebănuită dăruitoare de revelaţii spi­ri­tuale. Cu o femeie percepi cu adevărat lumea, lumi­na, cerul, sfinţenia, acceptarea şi iertarea, genero­zi­tatea necondiţionată… orice.

E un noroc să dai peste o femeie adevărată!

Am fost destul de „căsătorit” la viaţa mea, încât să mă bucur acum de avantajele de a sta singur. Primul mariaj, cu Doina, a durat 12 ani. Al doilea, cu Tamara, 25 de ani. Am nevoie de singurătate, nu se poate scrie cu iubita călare pe tine! Când locuiam cu Tamara, mă trezeam dimineaţă să scriu. Dacă ea dormea pe burtă, cu fundul în sus, o acopeream pudic şi ipo­crit, ca să nu fiu atent la apropoul ei surâzător. Libertatea e frumoasă, ţine dragostea vie. Parcă dacă stai prea mult cu celălalt, după o vreme, nici nu te mai poţi privi în ochi. Acum locuiesc singur, dar bănuiesc că nu sunt singur. Cu fe­meia de care sunt îndrăgostit sunt şi foarte bun pri­eten. Între noi se instaurează o toleranţă tandră şi infinită. Vedeţi, eu aici am greşit cu Tamara. Pe o femeie, dacă o apucă o dată, de două ori strechea, las-o-n pace, domnule, că-i trece. E neplăcut, da, de acord, dar îi trece. Ar trebui să privim lucrurile mai relaxat, mai în voia curgerii anilor.

– Sunteţi un norocos să fiţi binecuvântat cu dra­goste până la vârsta asta. Sunt oameni care doar tânjesc după ea, care-şi duc zilele într-o cumplită singurătate.

– Eu nu-i înţeleg pe ăştia. Eu pentru asta trăiesc, pentru dragoste. M-aş simţi sec, amorf, incapabil de-a vorbi, fără ea, fără poezia pe care-o naşte femeia iubită în mine.

Sursa: interviu acordat de Emil Brumaru pentru pagina formula-as.ro

Sursa foto: pinterest.com

Publicat de Apostol Cristina

Vezi toate articolele lui Apostol Cristina