Sări la conţinut

Citind-o pe Camelia Cavadia. Cartea „Vina”

Licenţiată în filosofie şi jurnalism, scriitoarea Camelia Cavadia face de peste douăzeci de ani, PR de televiziune – Pro Tv, Antena 1. În anul 2015, a publicat sub egida editurii Trei, primul său roman, “Vina”, câștigător al “Festival du premier roman” la Chambéry în anul 2016.

Roman de debut, Vina, de Camelia Cavadia, este un roman psihologic ce dezvoltă într-un mod surprinzător câteva teme destul de actuale și frecvent întâlnite de la o familie la alta, acestea ar fi- lipsa de comunicare în cuplu, abandonul, alcoolismul, autodistrugerea și atribuirea unor greșeli mai mult sau mai puțin reale. În urma titlului, am desprins printre rânduri „vina” în diverse forme și cu diverse fețe, iar cartea s-a cerut mai mult a fi o invitație la înțelegere și iertare.

Greu este să fii bun……

Imagini pentru vina de camelia cavadia

Thomas H. avea 54 de ani, dar arăta de cel puțin 65. Se considera un mare ticălos în viață și spera ca zilele ce-i mai rămăseseră de trăit să-i provozce la fel de multă suferință precum adusese el altora. În majoritatea timpului, aburii alcoolului îl împiedicaseră să facă diferența, dintre realitate și visare și, fără supărare, îi păreau totuna. Mai nou, prietena și inamica sa cea mai statornică, băutura, începuse să-i provoace greață. Nu știa cât avea să se mai poată baza pe sprijinul ei și uneori se simțea paralizat de frică la gândul că ar putea rămâne singur în fața existenței lui amăgitoare. Știa că nu i-a mai rămas dram de voință pentru a căuta o cale de salvare, iar confruntarea cu propria-i conștiință îi dădea, pur și simplu, fiori reci pe șira spinării.

Deci, cum ați înțeles, Tomas H. este personajul axial din romanul „Vina” a Cameliei Cavadia. Tomas era un bărbat norocos, reușind să o ia de soție pe cea mai frumoasă femeie din lume – Stella. El este scriitor, iar ea asistent universitar. În primul lor concediu împreună, îi cunosc pe Irene și pe Walter, doi bătrânei pe care îi îndrăgesc repede, iar sentimentul este reciproc. Irene și Walter nu au reușit să aibă copii. În schimb, o au în grijă pe Ana, nepoata lor, care a rămas orfană de mică. Între timp apare primul lor copil și succesul literar. Ai zice, un destin împlinit, însă totul eșuează lamentabil. Sentimentul de vinovăție se îmbracă ca o haină comodă, inocența unui copil este ruptă de imagini ale unui om beat și necontrolabil.

Acum, privind în urmă, dacă ar fi să numească un moment anume pe care să-l facă responsabil de pierderea intimității lor, acela ar fi: momentul în care în casa lor au început să se perinde tot felul de cunoscuți, așa-ziși prieteni, care au devenit în curând nelipsiți de la mesele de seară sau de la cele de sâmbătă și duminică, petrecute până atunci în familie. Acela a fost momentul în care Tomas a început să se disipeze în prea multe părți, să stea în contact cu prea multă lume, devenind mai îndrăzneț, mai sigur pe el, mai tăios, dar în același timp, mai lipsit de substanță, mai puțin autentic și mai greu de iubit.

Whiskey-ul a devenit și el nelipsit din pahare și a curs râuri, râuri din sticlele pline, golite cu repeziciune. Aburii alcoolului s-au amestecat atunci cu aburii unor idei neduse până la capăt, iar vorbe negândite și necalculate au fost aruncate în aer fără a fi prelucrate de luciditatea unei minți treze.

La desfășurarea acestor acte de delăsare au fost de față cei mai apropiați oameni din viața lui Tomas care fie n-au sesizat pericolul, fie n-au bănuit urmările. Au stat cu toții aliniați, inerți și-au urmărit spectacolul, incapabili să miște un deget. De aici și până la a fi prea târziu, nu a fost decât un mare pas în gol, pe care l-au făcut, din păcate, cu toții, împreună!

Când nu mai suportă sentimentele de vină care îl încearcă, Tomas pleacă din familie, o decizie corectă și incorectă, departe de familie și tot ce îi este drag, aș zice o stare de lașitate, dar nu am dreptul. Își ia un apartament de peste drum de locuința acestuia pe care o dă în chirie la câteva familii. Acolo, își privește în tăcere locatarii casei până în cele mai mici detalii, le urmărește trăirile, intuiește discuțiile, le observă bucuriile, cât și suferințele fiecăruia. Analizând viețile acestora, Tomas retrăiește propria lui viață, și simte un gust amar…..

Singura lui ”normalitate” era ziua de marți, când Ana, venea și curăța casa și îi pregătea de mâncare, și când era suficient de lucid pentru a asculta relatările ei despre tot ce a întâlnit și a văzut……

Depresia e cel mai viclean animal de pradă. Te pândește, te amușină, te atrage în colțuri întunecoase, unde te acoperă cu mantia ei haină, te înghesuie în colțuri strâmte și neprimitoare, unde îți dă lovituri scurte și sigure, exact în punctele tale vulnerabile. (…) Toți cei care încearcă să-ți vorbească și să te scoată din starea de letargie sunt doar niște păpuși ascunse după cortina transparentă a nimicului din sufletul și mintea ta. Dau din gură, gesticulează, dar nimic din ceea ce fac și spun nu ajunge cu adevărat la tine.

”Vina” este un roman puternic. O carte despre povara fericirii sau a renegării ei! Finalul cărții este unul surprinzător și chiar eliberant, am simțit că așa ar fi corect să se alinieze situațiile pentru ca o parte din tot egoismul trăit de Tomas să se răscumpere și să dea la o parte din greșelile pe care le-a făcut.

Cartea m-a făcut să văd altfel lumea, deoarece eu tot tind să găsesc greșeli sau probleme acolo unde nu sunt, și să-mi dau seama că firea mea analitică uneori mă complică. Viața se cere trăită, nu analizată în permanență.

Celor cărora le-am trezit interesul asupra cărților Cameliei Cavadia, vă îndemn la lectură, am fost absorbită de Purgatoriul îngerilor, apoi de Măștile fricii, ca prima ei carte să mă acapareze în întregime. Îmi rămâne doar să spun, lectură plăcută, chiar dacă cărțile autoarei oglindesc realitatea cu o durere care vă v-a intra până la oase. Cărți ce merită toată atenția …..

Critici literare:

  • Un debut surprinzător prin precizia arhitecturii narative și siguranța rotirii caruselului cu multe și subtile relații psihologice. În plus, îmbucurător prin opțiunea preponderent morală, într-o vreme dominată de anarhie, relativism și etica în răspăr. Dan C. Mihailescu

2 comentarii »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: