Sări la conţinut

Viaţa nu se măsoară după numărul de respiraţii, ci după numărul momentelor care-ţi taie respiraţia.

Viața este de cele mai multe ori o cursă contra cronometru, o fugă pentru lucruri ce ne înnegurează uneori existența, o alergătură continuă între multiplele sarcini pe care le avem de făcut, o bătălie pentru roluri, recunoșteri sau trofee. O acaparare de oameni. O numărătoare inversă a ceea ce trăim cu adevărat….

Uneori suntem copleșiți de întregul tablou, obosim, ne plângem pe scurgerea vremii ce ne depășește în momente, ne simțim detașați dar și croiți din mii și mii de foi a tot ce cuprinde esența vieții. Ajungem să nu ne știm cu adevărat, să uităm a respira când se cere și ignorăm starea cea de uimire care ne dă lumea peste cap.

Cineva zicea, viaţa nu se măsoară după numărul de respiraţii, ci după numărul momentelor care-ţi taie respiraţia, și sunt deacord. De câte ori ne-am gândit la ceva când am respirat? De câte ori ne-am ținut respirația și am contemplat momentul? De câte ori am avut clipe care pur și simplu ne-au dat o nouă gură de aer? De câte ori am prins momentul?

Întrebări care stârnesc, și stări pe care nu le poți trece cu vederea. Și de multe ori viața ne oferă momente care ne taie respirația, doar că nu le privim întotdeauna cu ochii larg deschiși. Suntem orbi prin viață. Ignoranți suntem. Plutitori între dimensiuni fără a ne pune stop și admirație, fără a încetini și a capta tot ceea ce ne oferă clipa, acel minut decisiv, acea secundă ce poate îți va fi punct de pornire sau te va marca pe viață. Mda, suntem în cochilia propriei noastre neputințe de a admira viața la justa valoare. Trist…

Și recunosc, sunt atâtea momente care ne dau fiori, ne sperie la sensul direct, fie ele bune sau mai puțin, și recunosc și eu sunt o fricoasă în ale momentelor noi de care mi-e teamă. Și nu din nebunie ci din neștiință. Și stau uneori și mă gândesc, oare cine mă împiedică să-mi trăiesc viața la maxim, să fiu acea care își simte fericirea prin toți porii iar totul să se rezume la momente care să-mi taie respirați….poate doar eu însămi. Da, doar eu sunt făuritoarea propriei mele fericiri sau nefericiri. Doar eu am puterea unui nou început și a unor culori ce-mi vor diferenția zilele unele de altele. Doar eu….

Și așa voi face, voi susține citatul Mayai Angelou precum „Viaţa nu se măsoară după numărul de respiraţii, ci după numărul momentelor care-ţi taie respiraţia.” Voi susține plăcerea unei clipe ce se cere consumată, voi încuraja viața trăită la maxim și puritatea ce se naște din fericirea sinceră de a simți producerea feerică a bucuriei omenești.

Și nu vă mai calculați pașii, nu vă mai numărați eșecurile, nu vă mai învârtiți în jurul unor mormane de gânduri efemere și a unor persoane toxice, priviți viața în ansamblu, contemplați natura, absorbiți neantul cerului, prețuiți muzica și arta, și adunați cât mai multe momente ce vă taie respirația, fiți colecționari de amintiri și imagini frumoase. Cu timpul ve-ți fi cel mai dulce povestitor…. pentru că o să aveți din ce să vă derulați filmul vieții……..

I want pictures themed from up. :) Maybe engagement photos.

Sursa foto: pinterest.com

2 comentarii »

Lasă un răspuns la Apostol Cristina Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: