Sări la conţinut

O vorbă dulce….

Într-o zi vom lăsa totul așa cum e. Într-o zi vom încerca să scrim foi albe. Într-o zi vom închide ochii și vom păși din calea dezolanței. Ne vor rămâne doar obrajii uscați de vânt și gândurile purtate de vreme. Vom lăsa sufletul deschis și ne vom gândi la ce ne-a ieșit pe gură, cum am putut să fim ignoranți și privați de ceea ce e omenesc. Ne vom da seama că am ajuns în detrimentul nostru și am uitat de „vorba bună”. Și vom înțelege într-un târziu că oamenii nu vor uita cum i-ai făcut să se simtă.

La noi se zice: vorba dulce mult aduce. Și chiar așa e…..Ce te costă să gândești înainte de a deschide gura? Ce te împiedică să-ți îndulcești graiul? Oare n-ai vrea să fii cunoscut prin înțelepciune și nu prin cruzimea cuvintelor ce taie până la os?

Și înainte de toate, fii om! Fii sprijinul verbal nu ciurul care aruncă cu nimicuri. Caută să fii drept și nu palma ce bate prin vorbe. Nu te crede invincibil, sau de neatins, nu uita de legea bumerangului, că ceea ce dai ți se întoarce într-o manieră sau alta mai devreme sau mai târziu. Nu uita că poți fi și tu rănit. Poate mai dur. Recunoaște pentru tine asta…..

Și fii realist, unde vei ajunge dacă vei împroșca cu ură și răutate? Ce vei obține? Chiar sunt curioasă….De ce nu încerci să te abții dacă nu-ți poți stăpâni pornirea de a arunca cuvinte de ocară în stânga și în dreapta. Fă din vorbe duioșie pentru cineva. Fă punte dintre oameni cu mândria unei vorbe dulci. Fii slovă curată și sinceră. Fii gândul, fii spusa și fii ceea de ce are nevoie omul de lângă tine. De vorbit- vorbește-i, de ascultat – ascultă-l, astfel vei picta drumul spre tine și de la sufletul tău. Să vezi cum vei strânge suflete sincere și chipuri frumoase. 

Totul, dar absolut totul se poate schimba într-o clipă, uneori nici nu observi, nici nu vezi cum pierzi un om, cum îți cade o lacrimă, cum rănești un suflet, cum distrugi un vis. Nici nu pricepi cum cu cuvântul răscolești și brăzdezi cele mai sensibile note, iar sufletul poate lua oricând calea spre singurătate pustie.

Ce-mi rămâne să spun, încercați să bucurați prin vorbe plăcute, simțiți omul și dorința lui de a comunica. Ascultă, sau vorbește, dar fă-o cu dăruire și plăcere. Fă cumva să nu fie pustiu cuvântul și sufletismul gol. Seamănă încredere. Poleiți cuvântul, auriți-l cu puțină bunătate, bucurie și grijă pentru viață și pentru aproapele vostru. Dați șanse fericirii, zâmbetului și a slovei ce unge cu miere simțirea.

Într-o zi vom uita ce-am zis, ce-am semănat, dar nu vom uita cum ne-au privit oamenii când le-am fost alături. Acele priviri ne vor aminti cum am vrut să-i facem să se simtă, ce au însemnat pentru noi și în primul rând cât de „buni” am fost cu alții….cât de corecți. Vom vedea usturimea sau plăcerea cuvintelor ….. să vezi când se oprește răsuflarea ce importantă este clipa, cât de prețuită ne e……..

Sursa foto: pinterest.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: