Sări la conţinut

Aparențe. Dezamăgiri. Oameni.

În această colorată trecere a noastră pe pământ cu greu realizăm că totul ne marchează. Mai devreme sau mai târziu. Și parcă într-un viu curcubeu al unor evenimente ce ne perindă întâlnim oameni, captăm fărâme de suflet și împărțim la rândul nostru bucăți însemnate din noi. Și mai pui oare în calcul la câte momente, provocări și emoții ți-au ridat fața? Oare îți mai amintești aparențele ce le întreții, sau dezamăgirile ce au tăiat în carne?

Și totul ține de aparențe, dezamăgiri și oameni……..și nu neg, sunt oameni frumoși, atinși de mâna cerească, însă cum nu putem închide ochii la mișelie, sunt și oameni care îți resping bunătatea, te deprimă prin repeziciunea înșălătoriei, oameni ce te coboară ridicând în tine cel mai înalt zid al dezamăgirii și amărăciunii. Sunt persoane cu inimi calde și suflet curat, pe care le descoperim absolut întâmplător în marea de oameni şi persoane care ne fac să regretăm profund știrea lor, dar totul ne e dat pentru învăţarea unor lecţii, întărindu-ne.

Mai sunt și din acelea zile când și cele mai dragi suflete ajung să ne fie străine, din greșeală sau din comoditate, din ipocrizie sau mutilare a timpului, și ajungem să le privim de undeva de departe şi ne întrebăm dacă nu cumva noi ne-am pierdut din frumuseţe în faţa lor… sau cine știe? Şi atunci, ajungi să te întrebi…..așa cu ochii în lacrimi și cu inima plumb……oare merită efortul? Oare este necesar să îţi pui atât de mult încrederea în cei din jur şi nu în tine însuţi? Oare se cere a pune sufletul pe tavă în fața cuiva? Oare…….

Atâţia au fost și sunt cei pe care i-ai crezut altfel, cei pe care i-am încălzit la suflet și le-am dăruit din mine…..și pentru ce?…pentru niște cuvinte mascate de aparențe?…..sau pentru a umple goluri?……sau pentru a-mi crea vaga senzație de siguranță și încredere în niște oameni care m-au folosit pe post de „vărsare de nervi”, ….oare chiar am meritat?  

Acum deja încerc să nu mai deslușesc misterul, la ce bun. Acum pricem că multe cuvinte sunt goale, putrede, mucezite, lipsite de semnificaţii, asemeni unor cuiburi părărăsite, și nu mai vrei să primești nimic din acestea. Și cu timpul începi să te întrebi dacă se merită să fii atât de deschis, de primitor sufletește, să radiezi a ajutor și bunătate, să fii comunicativ și să primești de la om adevărata sa fire, sau poate, uneori, ar fi mai bine să te bazezi doar pe tine şi pe propriile forţe, să laşi propriile gânduri doar pentru tine, să nu te aștepți la mai mult, și să nu-ți dezvălui visarea, să păstrezi „importantul” pentru tine. Poate astfel dezamăgirile vor fi mai mici, durerile mai estompate, și suferințele mai depășite……cine știe, poate……

Stai şi cugetă, gândește-te cine te merită cu adevărat, cine te prețuitește și cine îți întinde o mână la nevoie, nu-ți trăda propria încredere și nu te sabota prin speranțele goale într-o lume care nu știe să dea doi bani pe prietenie și suflet. Nu mai visa la devotament acolo unde nici nu miroase de el, nu aștepta milă acolo unde duritatea e la ordinea zilei, nu te plânge pe umărul care îți accentuează slăbiciunea, nu mai căuta de suflet pentru suflete acolo unde totul e împietrit. Nu îi lăsa pe toţi să îţi invadeze inocența sufletului, poartă sinceritatea cu demnitate și mergi peste aparențe grotești și dezamăgiri îndurerate, și transformă viața în emoție și nu te ascunde printre oamenii care au uitat să fie oameni….și nu uita fii mai presus de orice…..doar fii!

pinterest: waveringthought

Sursa foto: pinterest.com

12 comentarii »

  1. Un medic de la noi din județ totdeauna își incheie discursul astfel :
    „Un zâmbet, o vorbă bună, un multumesc, o intindere de mână, o îmbrățișare, un ajutor, Nu Te Costă Nimic, Nu ?
    Tot timpul zicea să fim iubitori, sa zâmbim, să sarim in ajutorul celor nevoiași..
    Principiul meu legat de ceea ce spuneai e că, o lumanare dacă nu se consumă, nu luminează, iar lumânarea care nu dă lumină, nu-i lumânare..

    Poți să nu faci nimic, poți să faci totul pentru tine, te poate durea în bască de fiecare dată..Poti fi mai fericit, mai împlinit, mai bogat, mai, mai.. Nu, nu poti !!!
    Fericirea și iubirea sunt ca o fântâna, dacă nu iei niciodată apă din fântâna, fântâna nu va fi mai bună, dimpotrivă, se va imputii apa, pietrele vor cadea, roata va ruginii si se ba intepenii..
    Cu cât scoți apă mai mult dintr-o fântâna cu atat se va face mai pură si mai bună, pietrele vor sta, pentru ca algele de pe ele sunt udate cu apa care curge din galeata din timpul scoaterii..
    Fericirea și iubirea se intorc la tine dacă le dai altora, altfel ești un obiect..lumanarea dacă nu dă lumină nu se consumă, dar nici nu se arde, dar nu este o lumânare, este un obiect..
    Putem să nu apas pe steluța, puteam sa fac altceva in loc să scriu mesajul ăsta, dar lumânarea este un obiect dacă nu luminează..

    Lumânarea nu te întreabă atunci când o aprinzi, pe cine să luminez, ea luminează pe toată lumea din jur, nu ??

    Continuă să Luminezi !!!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: