Sări la conţinut

Întrebările vieții. Povestea unui împărat!

Era o dată un conducător care credea că dacă are răspunsurile la trei întrebări, s-ar conduce pe el însuși pe cel mai bun drum din viață, indiferent de circumstanță.

Cele trei întrebări erau:

1.     Când este cel mai bun moment pentru a face un lucru?

2.     Cine sunt cei mai importanți oameni?

3.     Care este cel mai important lucru?


El a împrăștiat cele trei întrebări prin întregul ținut asupra căruia domnea, cerându-le oamenilor să răspundă. Persoana ale cărei răspunsuri l-ar fi mulțumit, urma să primească o recompensă generoasă.

Întrucât niciunul dintre răspunsurile primite nu fuseseră mulțumitoare, a plecat el însuși în căutarea lor. S-a hotărât să vorbească cu un învățat bătrân care locuia sus pe vârful unui munte.

Când împăratul a ajuns pe vârful muntelui, i-a cerut învățătorului să îi răspundă la cele trei întrebări. Bătrânul lucra în grădina lui. L-a ascultat cu atenție și apoi s-a mulțumit să continue să sape fără a sufla vreun cuvânt.

Cârmuitorul l-a privit pe bătrân și gândindu-se că acesta trebuie să fie foarte obosit i-a spus:  “Am să continui eu să sap pentru o bucată de vreme. Odihnește-te.”

Și astfel cârmuitorul a început să sape în timp ce maestrul se odihnea. După câteva ore, împăratul a lăsat de-o parte cazmaua și i-a spus învățatului: “Dacă nu vrei să îmi răspunzi la întrebări, atunci am să plec.”

Chiar atunci maestrul l-a întrebat: “Ai auzit ceva?”, și s-a uitat spre pădure.

Deodată a ieșit din pădure, împiedicându-se, un om care se ținea de stomac. Maestrul și conducătorul au alergat spre el și l-au văzut prăbușindu-se la pământ. Au văzut că avea cămașa sfâșiată și plină de sânge din cauza unei tăieturi profunde.

Împăratul i-a curățat rana și și-a folosit propria cămașă drept bandaj. Omul a deschis ochii și a întrebat dacă ar putea bea ceva. Cârmuitorul a alergat la cel mai apropiat râu și i-a adus omului niște apă. Acesta a băut-o însetat, apoi a căzut la loc și a adormit.

Învățatul și împăratul l-au dus pe om la coliba primului și l-au întins ușor pe pat. De acum și cârmuitorul era așa de extenuat că a adormit și el. A doua zi dimineața, când împăratul s-a trezit, omul rănit era aplecat deasupra lui și îl privea cu insistență. “Iartă-mă”, a spus el.

Cârmuitorul s-a ridicat în capul oaselor și a spus: “Să te iert? Pentru ce să te iert?”

Omul i-a replicat: “Nu ne-am întâlnit niciodată, dar te-am considerat dușmanul meu. În ultimul război, mi-ai ucis fratele și ai confiscat averea familiei mele. Am făgăduit să mă răzbun în numele familiei. Am jurat că te voi ucide. Ieri te așteptam în pădure să cobori de pe munte și să mă pot în sfârșit răzbuna. Așteptam de mult timp și cu toate astea tu nu mai coborai, așa că am ieșit din pădure să te caut. În schimb, m-au văzut gărzile tale care văzând cine sunt, m-au atacat, rănindu-mă grav. Am reușit să scap, dar dacă tu nu ai fi avut grijă de mine, aș fi murit. Planul meu a fost să te ucid, dar în schimb tu mi-ai salvat viața. Mă simt rușinat și foarte recunoscător. Te rog, mă vei ierta?”

Cârmuitorul era uimit. “E bine să aud că dușmănia ta a luat sfârșit. Acum că ți-am ascultat povestea și îmi pare rău pentru durerea adusă familiei tale. Războiul este oribil. Te iert și îți dau înapoi ținuturile. Hai să fim prieteni de acum încolo.”

Împăratul le-a ordonat gărzilor să îl conducă pe om în siguranță acasă. Apoi i-a spus maestrului: “Trebuie să plec. Voi cobori de pe munte și am să continui să caut răspunsurile la întrebările mele. Poate într-o zi le voi găsi. La revedere.”

Învățatul a râs și i-a spus: “Majestatea Voastră, dar vi s-a răspuns la întrebări.”

“Ce vrei să spui?” a întrebat împăratul surprins.

Maestrul i-a explicat:

“Dacă nu m-ai fi ajutat să muncesc în grădină ieri, nu ai fi întârziat și ai fi fost atacat în drum spre casă. Deci cel mai important moment pentru tine a fost cel pe care l-ai petrecut în grădina mea. Iar cea mai importantă persoană am fost eu, persoană cu care erai în acel moment, iar cel mai important lucru pentru tine a fost pur și simplu să mă ajuți pe mine. Mai târziu, când a venit omul rănit, cel mai important moment a fost cel pe care l-ai petrecut pentru a-i îngriji rana, altfel ar fi murit, iar șansa iertării și a prieteniei s-ar fi pierdut. El a fost cea mai importantă persoană în acel moment, iar cel mai important lucru de făcut era să îi îngrijești rana. Singurul moment important este cel prezent. Cea mai importantă persoană este întotdeauna persoana cu care te afli. Iar cel mai important lucru de făcut este întotdeauna acela de a face fericită persoana de lângă tine. Ce poate fi mai simplu sau mai important?”

Împăratul s-a înclinat respectuos și a plecat în pace.

Notă: extras din cartea “Sănătatea femeii în înțelepciunea chineză: Însănătoșirea trupului și a minții prin medicina tradițională chineză” de Xiolan Zhao

the end of summer | Flickr - Photo Sharing!

Sursa foto: pinterest.com

2 comentarii »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: