Sări la conţinut

Adevărul. Povestea picăturii!

A fost odată ca niciodată un copil care l-a întrebat pe tatăl său:

– Care este lucrul care mă separă de adevăr?
Tatăl i-a răspuns:
– Nu ești singurul care este separat de adevăr, mai sunt și alții. Îți voi spune câteva povești care îți vor părea simple. Trebuie să te gândești la ele până când le vei înțelege și vor căpăta pentru tine proporții uriașe… și chiar mai departe, până vor deveni din nou simple.

****

Prima poveste:

A fost odată ca niciodată o picatură într-un Ocean. Ea spunea că Oceanul nu există. Tot astfel se întâmplă cu mulți oameni. Trăiesc în interiorul creației divine și spun că nu există divinitate.

A doua poveste:

– Vreau să fiu liberă! spuse picatura de apă din mijlocul Oceanului, și oceanul în compasiunea sa a ridicat-o la suprafață.
– Vreau să fiu liberă! spuse din nou picatura de apă și soarele auzindu-i glasul o așeză într-un nor.
– Vreau să fiu liberă! spuse picatura încă o dată și norul o eliberă, iar aceasta căzu din nou în Ocean.

A treia poveste:

O picatură intelectuală este o picatură intelectuala, dar nu mai aparține Oceanului.

A patra poveste:

– Nici o picatură nu are nici o valoare, spuse picătura din mijlocul Oceanului.

A cincea poveste:

– Există un lucru de care mi-am dat seama: fără îndoială, eu sunt mai importantă decât Oceanul!

A șasea poveste:

-Nu voi putea niciodată să ajung la Ocean! spuse picatura din Ocean.

A șaptea poveste:

-Oh, ce-mi pasă mie de Ocean! spuse picătura din Ocean.

A opta poveste:

Era odată o picatură care-și regreta soarta: la urma urmei, ea era în mijlocul Oceanului și nu știa nimic despre Ocean…

A noua poveste:

O picatură din Ocean chema toate celelalte picături să i se alăture pentru a se răscula împotriva Oceanului.

A zecea poveste:

– Prin puterea cu care am fost investită, spuse picatura din Ocean, toate cele care nu gândiți ca mine, de astăzi sunteți excluse din Ocean.

A unsprezecea poveste:

– Tu te afli în mijlocul iubirii mele, îi spuse Oceanul picăturii de apă.
Dar picatură nu auzi Oceanul pentru că era plină de iubire pentru altă picatură.

A doisprezecea poveste:

Dacă aș putea cuprinde, gândi o picatură, fiecare picătură cu dragostea mea… atunci aș deveni Oceanul!

Cum gândi această, picatura începu să reverse dragostea sa asupra tuturor picăturilor, pe rând. Dar era o picătură care îi făcuse un mare rău și deși era capabilă de o mare iubire, picatura nu putu să o ierte. Și pentru că nu putu să-și reverse dragostea sa asupra acesteia nu putu să devină Oceanul.

Copilul îl întrebă pe tatăl său:
– A existat vreodată o picătură care a devenit Oceanul?

Și tatăl său îi spuse ultima sa poveste:

–  Era odată o picătură care căuta pacea Oceanului, care căuta profunzimea Oceanului. Dorința îi era mare și puterea de iertare îi era mare… și deodată Oceanul îi spuse:
-Tu și cu mine, noi suntem una! Și Oceanul își deschise larg brațele și îmbrățișa picătura, și tot ce aparținea Oceanului deveni și al picăturii.
Ea se pătrunse de pacea Oceanului, se întinse pe toata suprafața Oceanului și prin profunzimea sa deveni salvarea lumii.

– Află astfel, copile, că Oceanul este plin de iubire pentru cei ce-l iubesc și că-i primește în măreția sa pe toți cei ce o doresc cu adevărat.
– Dar ce se va întâmpla dacă o astfel de picătură devine murdară?

Tatăl râse din toata inima și spuse:

– O picatură nu poate deveni atât de murdară, încât oceanul să nu o poată curăța…

Sursa: minunemica.eu

Sursa poză: pinterest.com

14 comentarii »

  1. Faci „politică” și atunci când mergi pe stradă! Deoarece există riscul să calci / cazi într-o groapă. Nu mai spun că faci același lucru de fiecare dată când duci ceva la gură! Și când scoți ceva pe gură!
    Faci politică și atunci când respiri, deoarece s-ar putea să constați prea târziu că aerul a devenit… irespirabil! La propriu! Așa că, vrei nu vrei, faci / facem politică!

    Cât despre morala povestirii tale – conform căreia „O picătură nu poate deveni atât de murdară, încât oceanul să nu o poată curăța…”, realitatea zilei de astăzi bate… ficțiunea!
    De fapt și asta-i tot politică! La scară globală, însă.

    Apreciat de 1 persoană

    • Nu-mi este frică, doar că consider că o persoană care “face politică” trebuie să fie informată până în Dinți cu informație și contraargumente. O persoană care își spune părerea politic trebuie să fie erudită și bine direcționată fără a ține parte. Nu aș spune că nu m-aș descurca, doar că o să mă scald în ape murdare! Mă dau cu părerea , Dar mai puțin public. Blogul mi l-am ales de suflet, nu cu Conotații politice , însă mulțumesc de idee, cine știe – poate voi face un blog special pentru situația din țară( însă cu siguranța sunt mulți cuvântătorii )!

      Apreciat de 1 persoană

      • Domnul panatiberiu are dreptate – faci politică doar existând. La vârsta dvs. trebuie să existați activ.
        Primul dvs. răspuns „Spre binele meu – nu mă bag in politică….” denotă și frică. Ăsta e un sentiment de neacceptat, nu trebuie să-l acceptați indiferent de vârstă sau de conveniențe sociale. Tot scrieți despre sentimente siropoase, scrieți deschis despre propria frică.

        Apreciază

      • E mai mult o “ reținere “ decât o frică, deoarece (mă repet- blogul e mai mult sufletist decât politic), potica se face la un alt nivel, acest aspect probabil îl știți . Mă opresc aici, că mi-e gând să încep o nouă ramură de scriere chiar înainte de vacanță! Dar să știți că apreciez faptul că vedeți în mine o persoană predispusă să scrie și “altceva” decât ceea cu care v-ați obișnuit!

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: