Sări la conţinut

Nu uit cine sunt….

Mă ajung zile din urmă în care întrebările îmi vin ca apele tulburi, în care gândurile mi-o iau înainte iar eu plutesc între dimensiuni. Și cine mai sunt? Cine am fost? Cine voi ajunge? Tu mai știi cine ești!? Și nu întotdeauna mă întreb, mă răscolește nesiguranța doar atunci când cineva mă supără, când viața îmi dă un ghimpe în spate sau fortuna îmi întoarce privirea în direcția unei nereușite. Și atunci stau pe gânduri…….

Tac și privesc în zarea amintirilor, developez stări, angoase și începuturi în care m-am simțit „eu”.  Caut în depărtare răspunsul, dar ce naivă sunt, când de fapt trebuie să caut răspunsurile în adâncul sufletului. Să privesc în el și să înțeleg „cine sunt”.

Cine sunt de fapt? Sunt ceea ce îmi place să fiu, ce mi-am dorit mai presus de orice. Sunt ceea ce vreau, în detrimentul a ceea ce nu-mi face plăcere. Sunt parte din univers care-și pune amprenta prin ceea ce face. Eu sunt oamenii pe care îi iubesc, îi apreciez și-i urmez. Eu sunt notele pe care le ascult. Eu sunt cărțile pe care aleg să le citesc. Eu sunt dispoziția ce mi-o desenez pe buze. Eu sunt iubirea ci-o transmit. Sunt precum un fluture, sunt o furtună, sunt ploile de vară și amurgul multicolor. Eu sunt gălăgia păsărilor și renașterea primăverii. Uneori sunt vântul aspru și arșița nestăvilită. Sunt bucăți din oglinda vieții și fărâmituri din existență, sunt cuvinte și susur. Sunt izvor fără formă, și pădure fără sfârșit, nu sunt mască ce se caută prin chipuri, și nu iau forma oamenilor, nu caut asemănări. Nu mă transpun în viețile oamenilor și nu vreau să încurc. Sunt așa……o înfățișare a unei femei ce adună cu anii riduri fine de la zâmbete, ce ascunde urme de lacrimi și cu mândrie își poartă sufletul, chiar dacă e adunat pe bucăți. O ea care visează la o lume mai bună și la iubiri de poveste.

Cine sunt?……buze rozalii și ochii insistenți, priviri ce ascund curiozitatea și o minte mereu nesătulă, cu degete ce răsfoiesc cărți și atingeri, cu brațe ce cuprind viața și piticeii mei, cu surâs modest și pasiune. Ce interesanți sunt oamenii. Și eu…..acum nu mai caut laude sau adevăruri, mă mulțumesc cu adierea vântului primăvăratic și zborului buburuzelor, admir lentul tril al pițigoilor și copacii plini în floare. Nu mai caut răgușeala unor scuze pe care nu le mai cred, nu mai aștept ca oamenii să mă înțeleagă sau să-i înțeleg, și nu mai dau la descusut sufletul, mi-e cam greu acum. Am trecut deja de inocența de a mă lăsa pradă oamenilor meschini, de a-i lăsa să mă citească ca pe un jurnal, de a-i lăsa să mă descompună după bunul plac, și de a mă împărți pe bucăți ca pe un puzzle. Sunt o alta acum.

Și cine sunt? Mă trezeau din nou la realitate, mă deștept din reverie. Sunt o ușă care e deschisă pentru nou, o fereastră către o lume mai bună, o floare ce vrea atenție și o adiere proaspătă a primăverii. Sunt un cer azuriu și o scânteie de curiozitate. Și nu uit cine sunt. Și nu ignor ce vreau să fiu. Azi sunt mai mult de atât, dar cel mai important, sunt Fericită!

Sursa foto: pinterest.com

6 comentarii »

  1. Cu fiecare articol pe care îl postezi te descopar din ce in ce mai mult și mă bucur enorm că prin intermediul bloggingului te-am descoperit.
    Ești specială. Ești ceea ce vrei tu sa fii. Ești dulcea Bucurie care îmbrățișează sufletelor celor care vin cu drag către tine.
    Prin cuvantul tău frumos, eu am mai deschis o poarta ce duce către Acceptare și Iertare. Îți mulțumesc! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: