Sări la conţinut

Citind-o pe Maria Angels Anglada. Cartea „Vioara de la Auschwitz”

Maria Angels Anglada (1930-1999), licențiată în Filologie Clasică, autoare de poezie, eseuri și proză, este una dintre cele mai importante figuri ale Cataloniei secolului XX. După ce i s-a acordat premiul Josep Pla pentru primul său roman, Les Closes, a devenit unul dintre cei mai apreciați și mai prestigioși autori catalani, editarea în tiraje impresionante a operelor sale în catalană și în numeroase alte limbi marcând recunoașterea valorii scrierilor sale.

Până la această carte, am citit orori și coșmaruri neimaginabile, aici cumva autoarea le-a estompat pe cât a putut și pe cât i-a permis memoriile povestitoarei. Aici, limbajul e mai puțin infectat de cruzimea nemților, chiar dacă carcele și loviturile sunt la ordinea dispozițiilor celor sus puși, totul s-a axat în jurul delicateții instrumentului „vioara”. Angels Anglada a dat tonul părintesc de o delicateţe de fond care păstrează, chiar şi în miezul sinistru al dramelor, tonul unei blândeţi şi sensibilități pentru orice secundă de frumuseţe, fie ea şi tragică.

O scurtă prezentare a cărții.

Imagini pentru vioara din auschwitz

Primul şi ultimul capitol prezintă spaţiul prezentului unde, nepoata protagonistului Daniel– Regina, împreună cu un tânăr muzician au discutat despre trecutul viorii.

Și, totul începe cu lagărul de exterminare de la Auschwitz, unde condițiile inumane de trai, abuzurile, pedepsele și spectrul morții fac parte din viața de zi cu zi a deținuților ca Daniel. Lutier evreu din Cracovia, acesta supraviețuiește în infern lucrând ca tâmplar. Comandantul lagărului, pasionat de muzică clasică, descoperă printr-o întâmplare adevărata meserie a lui Daniel și hotărăște să-l pună la încercare: lutierul trebuie să făurească o vioară fără cusur, chiar și în condițiile unei munci suplimentare și fără grațiere. Daniel se supune, fără să-și închipuie ce-l așteaptă dacă nu duce sarcina la bun sfârșit.

Pe lângă frigul năprasnic, loviturile fără motiv și foametea din lagăr, singura fantasmă erotică pe care protagonistul şi-o îngăduie, este visul la Eva sa, buzele sale pline: „…îi plăcea să-i vadă parcă aievea buzele cărnoase, dar nu lipite de ale lui, ci de stratul de unt întins pe pâinea de secară“. 

În timpul lucrului asupra viorii, Daniel simte o gură de aer proaspătă, însă frica sa că la final va fi exterminat îl duce la depresie agresivă, chiar la gândul de sinucidere. Totul se termină mai mult sau mai puțin în folosul făuritorului de viori, cel care după săptămâni de spitalizare își revine și e liber.

„A cules vioara, ca pe un trandafir…”, „Vorbea (…) cu o siguranţă de sine pe care n-o mai simţise de mult timp.” (pg. 45)

Cartea aceasta, ca multe celelalte cu această tematică mă pune pe gânduri, cu atât mai mult cu cât povestea este inspirată din documente autentice publicate la începutul fiecărui capitol. Este strigătul de ajutor a unei nații. Este dârzenia, dorința de viață, ambiția și cultura care chiar dacă înjosită a ajuns să nu fie dezumanizată de spiritul nazist. Romanul surprinde în acelaşi loc drama oamenilor şi drama lutierului aflaţi într-un loc al morţii din care, pe unii, doar arta îi mai poate salva.

Lectura de acest gen e dificilă, însă simt nevoia să aflu cât mai multe de lucruri la care unii închid ochii. Recomand cartea cu toată dorința, deoarece trebuie să ne cunoaștem istoria și să prețuim prezentul.

Critici literare: 

  • “Această carte micuţă vi se va imprima cu siguranţă în memorie. Din ea răzbat în mod vibrant atât oroarea unei neomenii inimaginabile, cât şi puterea incontestabilă a muzicii. N-o veţi uita niciodată.” (Tatiana de Rosnay, autoarea cărţii Sarah’s Key)
  • “Vioara de la Auschwitz este o poveste deosebit de impresionantă, despre puterea transcendentă a artei şi în acelaşi timp despre trauma dezumanizantă a Holocaustului. Anglada scrie cu eleganţă şi rafinament, concizia expunerii contribuind la forţa emoţională a cărţii.” (John Boyne, autorul cărţii Băiatul cu pijamale în dungi)
  • “Anglada oferă numai acele detalii ale vieţii din lagărul de la Auschwitz care îi sunt necesare pentru a transmite sentimentul zguduitor al ororii, însă are darul de a-l echilibra în chip artistic cu descrierea frumoasă şi atentă a muncii lui Daniel, ce reflectă posibilitatea găsirii speranţei şi frumuseţii într-un loc atât de întunecat. Cartea este la fel de măiestrit lucrată ca şi vioara lui Daniel şi persistă în amintire multă vreme după ce lectura ei a luat sfârşit.” (Shelf Awareness)

Imagini pentru auschwitz

Sursa foto: pinterest.com

1 comentariu »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: