Sări la conţinut

Citindu-l pe Antonio G. Iturbe. Cartea „Bibliotecara de la Auschwitz”

Pentru romanul Bibliotecara de la Auschwitz, ziaristul și scriitorul aragonez Antonio G. Iturbe a obținut premiul Troa Libros, acordat de Fundația Troa. Juriul i-a acordat premiul în unanimitate pentru ,,calitatea sa literară și pentru valorile pe care le cuprinde”. Conform membrilor juriului, ,,romanul se potrivește perfect cerințelor premiului: este foarte bine scris și documentat și reprezintă un omagiu adus cărților. O lecție de supraviețuire și o dovadă că speranța nu trebuie să lipsească niciodată din viețile noastre”.

Romanele cu teme istorice mai ales cu referire la tragediile din timpul războiului sunt mereu în capul listei mele de citire, deoarece ele îmi amintesc în ce timpuri benefice trăim, dar cât de orbi suntem, îmi subliniază nepăsarea noastră actuală și lipsurile cele mai elementare a vremurilor de război cât și dârzenia de atunci de a supraviețui, dorința de a trăi și sacrificiile în numele iubirii și culturii care erau atunci în mocirla nazistă.

Bibliotecara de la Auschwitz - Antonio G. Iturbe

Cartea se bazează pe povestea adevărată a unei supraviețuitoare a lagărului de concentrare nazist, Dita Kraus, cea care a povestit autorului Antonio G. Iturbe o istorie și o parte de suflet, ajunsă și simțită, o parte fantastică și plină de speranță, pe care a știut să o transforme într-un roman tulburator și pasionant.

Toată acțiunea se învârte în jurul blocului 31, unde ceva se întâmplă, ceva ce este interzis și pedepsit cu moartea, dar uite că aici se găsește o bibliotecă, cu o tânără bibliotecară. Având în vedere faptul ca erau considerate un „inamic de temut”, aici erau pitite cu atenție 8 cărți îngrijite temeinic de Dita. Și așa începe totul, năzuința fetei, curajul, dârzenia, curiozitatea și interesul de a afla mai mult. Acțiunea este țesută în jurul Ditei , care la doar 14 ani iubește cărțile și se visează călătorind departe.

„Unii ar putea crede că este un act de curaj inutil într-un lagăr de exterminare, atunci când există alte preocupări mai presante: cărțile nu vindecă boli, nu  pot fi folosite ca arme pentru a doborî o armată de călăi, nu țin de foame și nici de sete. Este adevărat: cultura nu este necesară pentru supraviețuirea oamenilor, necesare sunt doar pâine și apă. Este adevărat că  omul supraviețuiește dacă  are pâine să mănânce și apă să  bea, mulțumindu-se cu moartea omenirii.”

Poveștile se perindă unele din altele, oameni diferiți dar împărțind o soartă și o suferință, tragedii de nedescris și grozăvii de la care sufletul îți plânge, e o lume în care, viața femeilor, bărbaților și copiilor este tratată cu o cruzime neimaginabilă. Sunt lăsați fără mâncare și apă, fără pături, fiind obligați să doarmă pe podeaua rece, unde nici acolo nu mai găseai loc.

,,Chiar și fără camerele de gazare, Bergen-Belsen devine o mașinărie de ucis oameni. În fiecare zi trebuie să fie îndepărtate din pavilion o jumătate de duzină de cadavre. Oficial, femeile sunt declarate ca decedate prin moarte naturală. La Bergen-Belsen moartea este tot atât de fireasca precum o muscă într-un grajd.”

Dacă pentru început îți faci ideea că cartea, Bibliotecara de la Aushwitz este un roman ce se concentrează pe dragostea de cărți, pe măsură ce înaintezi în lectură îți dai seama că de fapt e lagărul, e povestea lui, a ceea ce dezumanizează, descultivă omul din el însuși, îi taie cultura, gândul cela de a fi cineva. Această combinație de mizerie și cărți este fenomenală! Un respect aparte am pentru asta. E ireproșabilă și ridică romanul acesta deasupra multor scrieri similare.

Și se întreabă din nou de ce sunt cu toții încă în viață. Auschwitz este un uriaș care-i stoarce pe sclavii muncitori și un dispozitiv unsuros de fărâmițare a persoanelor care nu-și găsesc locul în planurile mesianice ale lui Hitler.

Este o poveste dură, tristă și emoționantă prin relatările din timpul Holocaustului, dar, în același timp, este o lecție de viață, despre speranță și curaj. Este o carte impresionantă pe care trebuie neapărat să o citești cel puțin o dată. Eu mi-am găsit curajul să o citesc a doua oară!

Auschwitz - Poland. Hard to believe such a peaceful looking place could have such a horrid history.

Sursa foto: pinterest.com

 

 

 

 

 

1 comentariu »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: