Nu mai rup bucăți de suflet pentru a completa pe alții!

Încerc să mă împart într-o mie uneori pentru a „conveni”, pentru a suplini golul unora și pentru a le face placul. Cu timpul încă nu m-am învățat minte să nu mai rup bucăți din sufletul meu pentru a completa pe alții. Și cu acumularea unor experiențe mai puțin plăcute, am ajuns la concluzia că de multe ori sunt nefericită sau îmi stric buna dispoziție pentru că încerc ba să nu supăr, ba să nu zic ceva înapoi care ar putea fi interpretat altfel, mă abțin din modestie și bun simț ca mai apoi să adun frustrări nerostite. Uneori îmi ignor nevoile pentru alții, alteori mă pun pe plan secund doar din dorință de a proteja și de a-i ține cât mai mult în preajmă. Dar oare asta e corect?

Am încercat necondiționat să ajut, mi-am pus suflet din suflet pentru a face bine și corect, să nu fac mai rău ca alții și să ajung la nivelul cerințelor unor persoane, dar cu ce preț?…..pentru cineva efortul meu e egal cu zero. Nu pot înțelege cum unii oameni nu percep bunătatea altora? Și de fiecare dată ies încărcată, epuizată emoțional, absorb totul și apoi stau și mă gândesc la tot felul de situații, fac scheme și întrebări- de ce? Mă macină nepăsarea unor persoane pe care le cred „familie”. Nu e ușor de loc să înțelegi că cât nu te-ai zbate ca peștele pe uscat nu poți schimba atitudinea unora asupra felului meu de a-i ajuta și prețui. Oamenii nu mai sunt oamenii de altădată.

M-am decis să nu mai las factorii externi să mă sece de energie, să nu mă mai împart peste tot ca să asigur confortul psihic al altora și să îi mențin întregi. Am hotărât să mă despart de așteptările mele asupra unor persoane și să depășesc în liniștea mea detașarea lor. Eu merit mai mult. Scuze, eu am mai multă nevoie de mine decât ar avea altcineva. Da, puterea mea interioară merită să fie direcționată pentru cei ce merită. Nu mai vreau să fiu „salvatoarea” nimănui, și nu mai fac gesturi de binefacere, prefer să mă focusez pe familia mea care îmi împarte bunătatea și gesturile și să răspund doar acolo unde mi se cere ajutorul.

Și am luat o hotărâre în favoarea mea. Principalele eforturi vor fi îndreptate spre oamenii care chiar au nevoie de ajutorul meu și sunt mulțumitori. Atenția mea va fi doar acolo unde oamenii sunt pentru oameni, nu către cei meschini și profitori. Mai am de recuperat bucăți de suflet pe care le-am pierdut, și poate o să redevin întreagă ca să mă pot ocupa de lucrurile care contează cu adevărat și care îmi vor justifica bunătatea. Și cel mai dureros și trist e că cele care contează nu le-aș numi lucruri ci oameni!

Vorbe pentru suflet, suflet în vorbele mele……….

Sursa foto: pinterest.com

 

11 gânduri despre „Nu mai rup bucăți de suflet pentru a completa pe alții!”

  3. Cristina, te urmăresc de mult (cum poate știi) și te admir pentru multe (cum poate n-ai aflat). De la distanța kilometrilor (luați ca lungime fizică dar și…de vârstă 🙂 ) te asigur că nu ai să te poți schimba, ori câte hotărâri ți-ai așterne în minte. Ești cum ești și (slavă Domnului!), ești minunată așa. Problema este că asta te face să suferi uneori. Este tributul adus pe altarul iubirii. O inimă sensibilă și iubitoare nu poate fi rece. Ar fi un nonsens. Mai știi? În „Glossă”, Eminescu făcea îndemnul „Tu rămâi la toate rece”. Nu nouă ne era adresat acel vers. Inima lui fierbinte era aceea care sfârâia, iar judecata îl îndemna spre ponderație. De parcă ar fi și putut! A sfârâit ca o lumânare până la sfârșit. Așadar…asta este. Acceptă-te. Și acceptă și restul lumii. Perfecțiunea este numai în aspirație, iar societatea este balta din care răsar uneori indivizii nuferi. Și încă ceva. Acest tip de supărare îți pare că ți-a desfăcut sufletul în bucăți… N-ai nicio teamă. Nimic nu s-a risipit. Ești mai întreagă decât oricând. Și cum am spus…Ești minunată!

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde

  5. Eu vreau doar sa-ti spun ca, desi nu citesc zilnic, citesc cu drag atunci cand poposesc si ma regasesc ca si in postarea de mai sus. Din nou, parca mi-ai umblat prin ganduri…Ne ignoram nu doar trairile ci si timpul, incercand sa tinem pasul…Nu cred sa fie de la astenia de Primavara, dar ai grija de tine! Te imbratisez! Esti minunata!

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

Lasă un răspuns către Poteci de dor Anulează răspunsul