Sări la conţinut

Lumina. Povestea licuriciului!

Un licurici zăcea în tufișul de liliac și privea abătut în pământ. Nici nu băgă de seamă apusul soarelui care deveni auriu, apoi roșiatic și nici pomeneală să simtă mirosul parfumat al florilor de liliac.

–  Ce groaznic! mormăi licuriciul pentru sine însuși. Cât de îngrozitor este să fii un licurici care să nu poată lumina. La fel de bine aș putea fi considerat o muscă sau gândac. Un licurici care nu poate să lumineze nici nu poate fi numit licurici, sunt o rușine pentru familia mea.

Licuriciul stătea posomorât și privea cum rând pe rând, ceilalți licurici începeau să lumineze, pe măsură ce soarele trecea în amurg și amurgul se pierdea încet în noapte.

Din toate celelalte puncte de vedere, era un licurici perfect. Avea o pereche elegantă de antene, aripi minunate și o coadă lungă suplă. Singurul lucru care-i lipsea era că nu putea să lumineze.

–  Probabil că ceilalți știu un secret pe care eu nu-l cunosc, se gândi licuriciul, astfel, cum de reușesc ei să lumineze și să sclipească fără prea mult chin, în timp ce eu, oricât aș încerca nu pot scoate nici măcar o scânteie?

Atunci se hotari să-și părăsească culcușul din tufișul de liliac și porni într-o călătorie pentru a descoperi cum să-și aprindă lumina. Un prim popas îl făcu în tufișul de colectat miere, unde două fete licurici foarte harnice străluceau aprins printre floricelele dulci.

Licuriciul se rușină nițel să le întrebe așa direct, dar își dădu seama că nu are nimic de pierdut și că ar avea atât de mult de câștigat dacă ar învăța cum să lumineze…

–  Bună ziua, rosti el, vă deranjează dacă vă pun o întrebare? Aș vrea să știu ce vă aprinde pe voi?

–  Cum adică ce ne aprinde?…întrebară ele.

–  Ce vă aprinde încât să începeți să luminați?…. întrebă din nou licuriciul.

–  Ah, deci asta era? Păi nu știm prea sigur, dar credem că tufișul de miere e cauza: de câte ori ne apropiem de floricelele astea minunate ne aprindem.

Asta însă nu-i era prea mult de ajutor licuriciului, căci de când vorbea cu ele era tot lângă tufișul acela și nu se întâmpla nimic. Le-a mulțumit fetelor și zbura mai departe. A ajuns apoi la un alt licurici, acesta locuia într-un tufiș de mure și îl găsi luminând ritmic în timp ce cânta. Lumina sa era impresionantă! Acesta îi făcu semn să nu-l întrerupă.

–  Spune acum! Ce întrebare poate să fie așa de importantă încât să mă întrerupi din cântat? 

–  Cum îți aprinzi lumina?….. întrebă licuriciul.

–  Nu m-am gândit la asta. Ori de câte ori cânt, lumina mea se aprinde și rămâne așa până la finalul câtecului. Acum te rog să nu mai spui nimic: încep din nou concertul.

Licuriciul începu și el să cânte, în speranța că-i va aprinde și lui lumina…dar nimic. La auzul glasului său ceilalți licurici își astupară urechile.

De data asta își întinse aripile și zbură drept spre Zâna licuricilor care sclipea într-o tufă de laur. Ea era considerată drept unul dintre cei mai înțelepți licurici și era respectată pentru lumina ei. De data asta trebuia să primească răspunsul.

–  Oooo, sunt mai multe feluri în care-ți poți aprinde lumina, îi spuse zâna.

–  Într-adevăr, deja cunosc o mulțime de moduri, care însă din păcate nu funcționează la mine, spuse licuriciul. Și i-a povestit de cele petrecute.

–  Bineînțeles că acestea nu ar putea aprinde lumina ta. Deși există o mulțime de moduri de a ne aprinde lumina, un singur lucru le poate face să funcționeze și acela ești TU.

–  Păi, nu înțeleg, zise licuriciul, am încercat totul și nu o pot aprinde indiferent cât de tare m-aș strădui.

–  Nici nu-i de mirare, răspunse ea. Nu funcționează dacă te simți supărat sau dacă tu cauți asta cu încrâncenare. Primul lucru cu care poți începe este acela de a te liniști.

–  Și cum să fac asta?….. întrebă licuriciul.

–  Gândindu-te la lucruri care te liniștesc. Sentimentele provin din gândurile tale și dacă gândești calm, te vei simți liniștit. Încearcă să te gândești la cea mai liniștitoare imagine care îți vine în minte.

Și licuriciul se gândi la imaginea lunii pline, într-o noapte călduță de vară. Își imagina că auzea cântecul greierilor și că simțea o boare lină de vânt atingându-i aripile. Ofta de plăcere. Se simțea fericit pentru prima oara după atâta vreme.

–  Deja e mai bine, spuse ea simțind o schimbare în el. Acum ești pregătit să înveți să-ți aprinzi lumina. Gândește-te la ceva ce faci întotdeauna cu plăcere.

Și licuriciul începu să-i spună o poveste de suflet care lui îi plăcea foarte mult. Se simțea fericit și împlinit. Ascultându-l , zânei îi dădură lacrimile la finalul poveștii.

–  Acum uită-te la lumina ta!… îi spuse ea, iar licuriciul se întoarse și aruncă o privire peste umăr. Reușise! Luminița lui se aprinsese pentru prima dată în viață.

–  Uaau, cum am reușit să fac asta?, întrebă el.

–  Ți-ai descoperit darul și anume acela de a povesti. Ori de câte ori faci ceea ce îți place, ori de câte ori îți pui darul în valoare, lumina ta se aprinde.

–  Dar, ce se va întâmpla dacă se va stinge iar și nu o să o mai pot aprinde?, întrebă el în timp ce lumina lui se stingea ușor.

–  Depinde doar de tine să îți aprinzi lumina și să o păstrezi așa. Gândurile negative ca cele pe care le aveai când ai venit la mine nu fac decât să o stingă. TU ești cel care are puterea de a o menține aprinsă.

4,090 curtidas, 72 comentários - @miss.lendel no Instagram: “Fly like a Butterfly @fashiongoalsz”

Sursa: lectiidinviată

Sursa foto: pinterest.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: