Sări la conţinut

Tristețea femeilor frumoase!

Ce nu face o femeie pentru fericire?…..oare te întrebi…..ar face orice, ar iubi, ar primi sau ar ceda, ar construi din nimic și și-ar dărui bucăți din suflet. Ce ar face o femeie într-u frumusețea sa exterioară și interioară?…poate nu te-ai întrebat, dar poate ar trebui…face orice, luptă cu ea înșiși, cu prejudecățile și societatea, cu moralurile și normele impuse …face orice și mai mult de atât, și nu uita frumusețea e dincolo de ce vede ochiul, iar dacă o reduci doar la înfățișarea ei, pierzi enorm, dacă o privești din unghiul idealist al vieții ei sufletești, ratezi șansa de a te lăsa dezmierdat de mierea virtuților trupești, iar dacă găsești un echilibru ești un norocos. Dar asta e o altă temă…..

Astăzi vreau să dezvolt tema „tristețea femeilor frumoase”, ochii lăsați sub influența timpului și a oamenilor, privirile pustii străbătute de suferințe și reproșuri, și chipul brăzdat de lacrimi, ca o statuie a șanselor ratate și a deziluziilor. Figuri șterse a unor ani trecuți pe alături, fețe frumoase dar triste, scăldate în roua amintirilor, a pierderilor și a neiubirii, femei, ….femei ce privesc la cer și visează cu ochii deschiși.

Și nu pot da o definiție clară a nefericiirii fiecăreia dintre noi, n-o vrem dar ea este, n-o cerem dar suferința parcă se ține lanț, ne sugrumă așteptările și viața. Toți apreciază o femeie cumpătată, reținută, și iubitoare de sine și de ceilalți, dar oare ne întreabă cineva…ce avem pe suflet? Măcar uneori….Nimeni nu știe cât de mult ne plânge sufletul pe dinăuntru, deși părem totodată atât de puternice.

Și sincer, pentru ce rost dacă suntem frumoase, dar triste?!

Pe a cui umăr să plângem?

Eu am obosit să demonstrez lucruri, ci-oi fi eu o luptătoare din filme, sau o eroină din basme, am obosit, și ar trebui să știe toată lumea că „noi” nu suntem de setat pe fericire, că emoțiile ne definesc și uneori iau asaltul, că plângem atunci când doare și râdem doar atunci când simțim că vrem să facem asta. Nu putem fi la comandă. Ferice de acel bărbat care știe că frumusețea feminină cuprinde amestecul în doză de melancolie și nebunie, știe că femeia e o minte trează și o luciditate care taie prin os, un suflet bun și o înfățișare atrăgătoare, dar și tristeți, multe și naive uneori. Și peste toate acestea, femeia cu adevărat frumoasă este doar aceea care, iubită fiind, știe să se facă plăcută și nu vine cu plăcerea învățată pe tehnic și mecanic, la noi totul se simte, se cere trăit.

Tristețea femeilor frumoase ascunde de cele mai multe ori decepții, actuale sau mai puțin asta e adevărul, noi nu putem trece cu vederea inconvenientele, le înțelegem, le plângem apoi le punem în dosul unor altor evenimente. Nu avem ce face, așa suntem noi. Însă cerem iubirea- triste, fericite, isterice și pasionale, vrem iubire, două brațe și un suflet cald.

Da, noi triste, dar mereu fidele, cele suferinde dar care suntem alături, susținem, dar oare ne doresc cei ce-i avem în preajmă când suntem „altfel”, fiecare cu dorințele lor diferite, dar fără a ne vrea aproape. Cine știe…..

Și sincer, vreau să fiu iubită, și tu tot vrei asta, o știu, și sunt convinsă că nu te simți „bine” atunci când te vor doar pentru corp, pentru minte, poate pentru inima ta atât de blândă,  și vocea ta suavă, poate pentru ochii tăi frumoși, și pentru reținerea ta. Tu vrei să știi că ai sprijin și când sufletul ți-e plumb. Și doar noi știm cât de greu e să-ți ascunzi un zâmbet fals, o lacrimă ce ți se prelinge pe obraz, o privire ce ar vrea, ar cere pace și lumină. Știu că nu-ți place să fii o invalidă a emoțiilor și să-ți maschezi firea. Tu știi că viața perfectă nu există, de ce n-ar acceptao și ei, da, trăim o realitate dură, culmea ar fi să nu ne plângem, să ne robotizăm atitudinile noastre față de existențial. Uite, noi femeile nu putem, și cred că asta e un atuu….

Da, suntem triste, dar uneori tristețea ne înfrumusețează, nu putem fi doar femeia „ideală” pe care toți o admiră, da, suferim, cu voce tare sau în tăcere, disperat și în singurătate, dar vrem să fim înțelese și iubite. Măcar o dată, dar sincer. Cu adevărat. Fără pretenții, fără să fim judecate, fără regrete….

Da, va fi bine…poate chiar mâine, dar până atunci, eu, ea și tu -vom învăța să fim tot mai puternice pe zi ce trece!

Gal Meets Glam When The Sunshine Calls - La Vie dress, Mansur Gavriel loafers & Doen Basket bag

Sursa foto: pinterest.com

4 comentarii »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: